Cataclismul de la Krakatoa

Eruptia din 27 august 1883 a vulcanului Krakatoa, trezit la viata dupa 200 de ani de inactivitate, a provocat moartea a peste 36.000 de oameni. 290 de orase si sate au fost complet distruse, iar in aer au fost aruncati 18 miliarde de metri cubi de cenusa. A fost cea mai mare explozie vulcanica din perioada civilizata a istoriei geologice a Pamantului. Insulele Krakatoa se afla deasupra unei zone cu intensa activitate vulcanica, pe asa-numitul Cerc de Foc al Pacificului. Vulcanul Krakatoa este situat pe insula cu acelasi nume, in Stramtoarea Sonda, la 40 kilometri vest de insula Jawa. Este posibil ca aceste insule sa fie ramasitele unui vulcan masiv, care a erupt si s-a prabusit in vremuri stravechi, formand astfel un crater gigantic, plin de apa. Vulcanul Krakatoa este de fapt un grup de trei conuri vulcanice: Perbuwatan, Danan si Rakata. Se pare ca in 1883 sub insulele Krakatoa s-au adunat presiuni uriase. Cu trei luni inainte de eruptia devastatoare, oamenii au remarcat primele semne ale reinceperii activitatii vulcanice a conului Perbuwatan. Aceasta s-a intensificat semnificativ cu trecerea fiecarei zile. In cele din urma, presiunea a atins un punct exploziv in luna august, toate cele trei conuri devenind active. La 11 august 1883, muntele Rakata a prins sa se trezeasca din somnu-i secular. Coloana care a tasnit din crater a masurat 11.000 de metri inaltime. In 24 august, calatorii europeni care s-au aflat in zona marilor Indoneziei au fost uimiti de inaltimea la care se ridicau aburii si cenusa vulcanica. La 27 august 1883, eruptia a atins apogeul; coloana de fum si cenusa a cuprins, asemenea unei coroane, intinsul apei si pamantului, dupa care a inceput o ploaie deasa de noroi. Au existat, de fapt, patru explozii succesive, cea de a patra fiind cu adevarat devastatoare. Exploziile au produs fisuri pe versantii vulcanului. Apa de mare a patruns in interiorul vulcanului si a ajuns in camera cu magma. O explozie puternica a aruncat in aer doua treimi din insula. In urma exploziei puternice cosul, portiunile superioare ale rezervorului magmatic si partea centrala a vulcanului s-au prabusit, lasand in urma lor o caldera inactiva. Suflul exploziei a scuipat in vazduh 16,6 kilometri cubi de cenusa si materii vulcanice. Materialele piroclastice, roci, lava, cenusa si gaze otravitoare au fost imprastiate pe o raza de 80 de kilometri in jurul vulcanului. Pe insulele vecine au fost aruncate blocuri imense de coral, unele cantarind pana la 500 de tone. Resturile exploziei (material vulcanic, piatra ponce etc) au creat mari probleme navigatorilor. Vasele care navigau de obicei prin Stramtoarea Sonda nu s-au mai putut apropia de aceasta zona timp de cateva luni. Eruptia a dislocat un volum masiv de apa din ocean, creand valuri tsunami enorme. In decurs de o ora dupa eruptie, aceste valuri gigantice au atins tarmurile din Sumatra si Jawa. Efectele au fost resimtite pana in Canalul Manecii. Valurile tsunami au izbit zonele litorale cu consecinte devastatoare. Apa a acoperit sau a spulberat sute de sate. Dupa ce au traversat Oceanul Indian, valurile tsunami au ajuns pana in Madagascar. Documentele vremii arata ca si-au pierdut viata in aceasta tragedie 36.417 persoane. Daca majoritatea pierderilor de vieti omenesti din zona au fost provocate de valurile tsunami, aproximativ 4.500 de oameni au fost ucisi de materiile vulcanice care au cazut si de scurgerile de gaze si cenusa. Sunetul exploziei vulcanului Krakatoa a fost auzit pe o raza de 4.500 de kilometri, pana in Sri Lanka, Mauritius si estul Australiei, iar cenusa a innegrit cerul. Norul gros de cenusa a filtrat lumina cerului, creand jocuri stralucitoare de culori pe cer in multe zone ale lumii, fenomen care s-a mentinut ani la rand dupa eruptie. Cenusa si pulberea s-au ridicat la peste 50 de kilometri altitudine si norii negri s-au rotit de-a lungul ecuatorului timp de 13 zile; din aceasta cauza, lumina de la rasaritul soarelui din zonele nordice ale planetei a avut o culoare albastruie. Cenusa vulcanica a fost raspandita in aproape toata Asia. Straturile infernale de cenusa si pulbere au filtrat atat de mult radiatia solara, incat temperatura globala a Terrei a scazut anul urmator cu 1,2 grade Celsius, revenind la normal abia in 1888, adica dupa cinci ani de la cataclism. Timp de cativa ani, supravietuitorii catastrofei au avut parte de apusuri foarte stranii, iar conditiile climaterice s-au schimbat. Gazele acumulate in stratosfera, in special dioxidul de sulf, au produs rasarituri de soare portocalii, halouri de soare si de luna. Pana departe, in insulele invecinate si pe coastele Jawei si Sumatrei, izvoarele si fantanile s-au innegrit, in vreme ce plantatiile de orez au fost acoperite. In plina zi, soarele a disparut si s-a lasat un intuneric de nepatruns. Fortele naturii s-au dezlantuit cu o furie de neinchipuit. Exploziile s-au succedat fara incetare, umpland vazduhul cu pietre si noroi; marea urla napustindu-se asupra uscatului. Un val urias, inalt de 35 de metri, s-a rostogolit dincolo de tarm, distrugand totul in cale. Trunchiuri de copaci smulsi din radacini si sute de cadavre au putut fi vazute multa vreme dupa eruptie pe apele Oceanului Indian. Infernul acesta a tinut 18 ore. Eruptia, afirma cercetatorii, a avut si un efect ciudat; ea a incetinit fenomenul de incalzire a apelor oceanelor si de crestere a nivelului marilor din secolul XX, potrivit unui studiu publicat de revista „Nature”. „Racirea oceanelor la suprafata, indusa de eruptia vulcanica a patruns in straturile de adancime si a persistat decenii dupa eveniment (...). Acest efect remarcabil asupra structurii termice oceanice are o durata mult mai mare decat se crezuse anterior si este suficient pentru a compensa in mare parte incalzirea oceanelor si cresterea nivelului marilor datorate activitatii umane”, indica un studiu realizat in anul 2000, bazat pe o analiza a 12 modele similare pentru perioada 1880-2000. Norii de praf rezultati din eruptia vulcanului Krakatoa au absorbit razele soarelui, provocand astfel o racire anormala a suprafetei oceanului, explica cercetatorii. Chiar si astazi, apele din jurul insulei sunt complet lipsite de viata. Din Krakatoa, a carui suprafata masurase inainte 35,5 kilometri patrati, au ramas doar 10,5. Toata partea de nord a disparut sub apa, la peste 200 de metri adancime. In schimb, in sud si in sud-est, a aparut o intindere apreciabila, rezultata din depunerea magmei; insula masura 15,33 kilometri patrati. Pe o raza de 90 kilometri in jurul vulcanului distrugerea a fost completa. E greu de imaginat cat de colosala a fost explozia de la Krakatoa. Specialistii afirma ca echivalentul celor patru explozii de la Krakatoa a fost de 200 megatone TNT, in vreme ce bomba lansata la Hiroshima a avut 20 de kilotone TNT, ceea ce inseamna ca eruptia de la Krakatoa a fost de zece mii de ori mai puternica decat explozia de la Hiroshima. Activitatea vulcanica a lui Krakatoa nu s-a incheiat in 1883. Ea a reinceput in 1927, iar in 1928 s-a ridicat din ape varful unei noi insule vulcanice. De atunci, aceasta insula, numita Anak Krakatoa (Copilul lui Krakatoa) a tot crescut ca dimensiuni. In fiecare saptamana, insula se extinde cu 13 centimetri. In 1959, Anak Krakatoa a starnit panica in acea zona a Indoneziei, devenind extrem de activ. Tromba de la Tambora Eruptia vulcanului indonezian Tambora, pe 5 aprilie 1815, a fost una dintre cele mai puternice din toata istoria cunoscuta. Timp de cinci ani dupa eruptie, in Indonezia nu a mai crescut iarba. Tromba de gaze sulfuroase aruncate in aer a ajuns la o inaltime de 40 de kilometri si a generat o veritabila perdea de cenusa, care a obturat lumina si caldura venita de la Soare. Ca urmare, primavara si vara acelui an au fost, in toata emisfera nordica, foarte reci, cu ninsori si geruri in luna iulie. In multe regiuni, din cauza recoltelor slabe s-a declansat foametea si s-au iscat tulburari sociale in Brazilia, Franta si Elvetia, unde guvernul a declarat starea de urgenta. In America s-a declansat un adevarat exod spre pamanturile din sud. Tragedia din Martinica In 1902, a erupt vulcanul Pelée din insula Martinica. Vulcanul si-a inceput eruptia in noaptea de 7 spre 8 mai 1902. Un nesfarsit torent de lava incandescenta, atingand o temperatura de 1.800 de grade Celsius a navalit in orasul Saint-Pierre. Cei mai multi dintre locuitori, surprinsi in pat, au fost asfixiati, carbonizati sau inecati de magma clocotitoare. La periferie, muncitorii treziti inainte de a se crapa de ziua, fura luati de puhoiul de lava si arsi de vii. Nici o casa din Saint-Pierre nu a ramas in picioare. In numai doua minute, o asezare prospera a fost pustiita si transformata intr-un imens cimitir. Cei 30.000 de locuitori ai orasului au pierit, cu exceptia unui detinut negru, pe care directorul inchisorii il pedepsise in ajun, intemnitandu-l intr-o celula subterana. La 9 mai a fost salvat de soldatii trimisi in ajutor. In urma cu aproape doua milenii In ziua de 24 august a anului 79, la 10 dimineata, Vezuviul a inceput sa erupa, spre groaza miilor de spectatori care se aflau in amfiteatrul din Pompei, aruncand in aer un nor dens de cenusa. Cu un zgomot inspaimantator, dopul de lava care astupase hornul vulcanului a sarit in aer si pietre de o marime nemaivazuta au cazut langa crater. Un mic oras roman de provincie a intrat in agonie. La scurt timp, magma bogata in gaze a tasnit sub presiune mare. Ea a proiectat la mii de metri inaltime bucati de lava care s-au transformat in pietre ponce, cu pori mari si au cazut gramada in jurul muntelui. Vantul le-a impins spre sud-est, catre oras. In curand, orasele Pompei, Stabiae si Herculaneum au fost acoperite in totalitate. Dupa pietrele ponce, a urmat o ploaie nisipoasa, provenita din rocile smulse peretilor hornului. In contact cu jeturile de apa, o parte din aceasta cenusa s-a aglomerat. Intre orele 10.15 si 13, drama s-a consumat in intregime. La Pompei a disparut orice urma de viata; socul termic si norii toxici i-au ucis pe toti cei aflati la Pompei. Stratul gros de cenusa fierbinte a ajuns pana la 25 de metri grosime. Distrugerea a fost totala, imparatul Titus hotarand sa lase cadavrele sub stratul de lava si cenusa. Ruinele Pompeiului, oras in care a murit asfixiat si Pliniu cel Batran, au fost scoase la iveala dupa 1.700 de ani. Ioan BOTIS