Cata poezie a curs pe Sasar....

* Nicolae Scheianu este autorul primei antologii a poeziei maramuresene. Intr-un interviu acordat GAZETEI, Scheianu vorbeste despre „poezia care a curs pe Sasar”, despre rosturile ei si cei care slefuiesc versul. Reporter: „Povestea” Antologiei Nicolae Scheianu: Am vrut sa fac, neaparat eu, o antologie a poeziei maramuresene de multa vreme. In primul rand, pentru ca era clara lipsa unui astfel de obiect in spatiul nostru de desfasurare, apoi pentru ca, poet fiind, voiam sa vad cum arata laolalta toata suflarea „poeteasca, poeticeasca”, cum arata toata „poetimea” din acest spatiu din toate timpurile, cati sunt, cum sunt, cat de valorosi, de autentici sau de provinciali sunt. Si spun asta cu drag si cu duiosie, nu cu dispret. Chiar imi place cuvantul „poetimea”, e ca si preotimea, aproape o casta, aproape niste initiati, daca nu chiar niste mari initiati, unii. Voiam sa vad asta si nu se putea altcumva decat punandu-i laolalta intr-un corp comun, care a devenit aceasta carte pe care am editat-o la Centrul Creatiei Populare Maramures, unde sunt referent in domeniu. A fost si o pornire si o obligatie profesionala, daca vrei, pentru ca altfel ar fi fost greu sa tiparesti o astfel de carte de aproape 800 de pagini, in conditiile in care cartea a devenit tot mai greu de tiparit, si la fel de greu de cumparat. Buna, rea, asta e si se poate consulta, poti sa vezi cata poezie a curs pe Sasar pana acum... Rep.: De ce era nevoie de aceasta carte? N.S.: Era nevoie de Antologie din ratiuni de stat si din necesitati istorice. Glumesc desigur... Dar nu e bine sa nu existe, sigur, acum e pueril si antic sa te gandesti la „documente”, cum ar fi trebuit sa le avem si nu le avem in multe domenii si despre multe lucruri din lene, din nepasare, din tampenie, din inconstienta... Chiar, de ce ne-o fi fost asa de greu, ca popor, sa scriem mai mult si sa lasam, dar si sa pastram documente in care sa se vada ce a fost intr-un anumit domeniu intr-o perioada de timp? Si daca-am avut, nu prea le-am pastrat, am facut cumva si le-am pierdut sau le-am distrus... Raportandu-te la trecut, poti avea niste certitudini si niste raspunsuri. Lipsa documentelor e o inconstienta, pentru ca lumea uita repede sau trimite lucrurile in legenda sau in derizoriu. Ar fi fost rau sa fi avut si noi niste „culegeri” sau ce ar fi fost ele, despre cei care au scris sau scriau prin secolul al XIX-lea macar? Fie si prostii....N-ar fi fost prea greu nici altadata, cred. Tot ce putem gasi in timp, mai vechi de 150, 200 de ani, sunt caiete mucegaite cu „versuri”... De parca numai moartea ar fi trebuit „consemnata”...Si apoi ar mai fi fost si componenta aceea nationala, care ne-ar fi situat mai bine pe scara timpurilor. Rep.: Se poate vorbi de un specific anume al poeziei maramuresene? N.S.: Dupa cum se va vedea, deschizand antologia, eu am adus niste multumiri unor oameni, vreo 50 cred si am incheiat „adica o buna parte a valoroasei grupari literare din Maramures”. Nu te-am trecut si pe tine, Mircea Crisan, acolo, pentru ca nu ne-am vazut de mult timp si am uitat sa te trec pur si simplu, nu a fost ceva intentionat. Si pentru si in numele acestei valoroase cu adevarat grupari literare am facut antologia, pentru ca eu consider ca e nedrept ca poeti valorosi cu adevarat sa nu fie receptionati ca atare de concetateni si de mediile literare din toata tara. Sunt poeti cu mult sub valoarea unora din Maramures care sunt cunscuti in tara pentru ca au fost mai indrazneti si au fost scosi in fata de alti confrati sau de lumea in care se invart si traiesc. Noi strambam din nas sau zambim sagalnic atunci cand pomenim sau vorbim laudativ despre poeti precum Vasile „Moral”, Vasile Muste, Gavril Ciuban, Lucian Perta, Echim Vancea, Marian Ilea, Dumitru Iuga, Marin Slujeru, Ion Burnar, Ioan Dragos... si mai sunt destui, ni se pare ca facem un sacrilegiu, ca nu se poate sa fie asa, doar sunt aici, la indemana noastra si nu au palate si nici nu merg pe strada cu bodigarzi... daca exista un specific al poeziei maramuresene acela este ca e scrisa de multi poeti buni si foarte buni care au trecut putin si prin poezia populara, dar nu s-au folclorizat si care pot sta la masa, de la egal la egal cu orice poet (bun, adevarat, nu vorbim de manelisti sau de inchipuiti) din tara. Daca ne gandim numai la faptul ca din Maramures provin scriitori precum Augustin Buzura, Nicolae Breban, Ion Zubascu, Ioan Es. Pop, Ioan Grosan, Vasile Goja, parca se schimba treaba... Specificul poeziei maramuresene este acela ca, desi are si poate avea niste note comune si niste particularitati, reuseste sa impuna, uneori tarziu si cu greutate, valori adevarate, poazie de mare profunzime... Rep.: O poezie draga din Antologie sau povestea vre-unui autor care te-a impresionat... N.S.: Stiu „povestea” aproape a tuturor celor din carte, pentru ca de la cei mai multi am cartile lor cu autograf si cu multi am purtat lungi discutii mai mult sau mai putin literare... Povestea fiecarui autor are cate ceva deosebit, uneori departe de lumea dezlantuita, comuna. Sunt destine si destine, poeti si poeti. Rep.: La ce-i buna poezia, dupa parerea lui Nicoale Scheianu.... N.S.: „La ce bun poetul, in vreme de ciuma, in vremuri de restriste.... cum zicea Rilke. „Am fost si bun si rau, am fost si las si drept, si chiar am scris ceva, ce-ar semana cu niste versuri... Dar toate astea n-au folosit la nimic, doctore... Cred ca m-am imbolnavit de moarte, doctore, intr-o zi cand m-am nascut”... Uite ce bine stiau unii sa spuna la ce e buna poezia. Cine stie la ce-i bun poetu’ si poezia lui. Poate ca „la nimic, doctore, la nimic....” dar „stiu bine ca toti oamenii traiesc” cu ceva inlauntrul lor de care sunt rar constienti, care-i salveaza, in cele mai multe cazuri de la disperare. Aud acel ceva in ei si isi realizeaza faptura, isi constientizeaza micimea si marimea, chiar uriesimea, daca va fi existand cuvantul asta. Nu se poate ca poezia sa nu fie esentiala pentru fiinta umana, iar abesnta ei, din simtamintele omenesti sa nu fie daunatoare pentru trup si pentru suflet... Altfel n-ar fi rezistat atatea mii de ani si n-ar fi mereu prezenta in orice societate… „E posibil ca poezia sa devina pentru societate doar un moft, ca acum, e posibil sa para doar o indemanare a unora in contra altora mai putin dibaci, e posibil sa devina o stiinta falsa si sa existe ghiduri de poezie... cum de altfel exista cursuri si programe de «comous» poezie. Dar cum nimeni nu stie ce e poezia si toti stiu ce-i poezia, ea va exista si va dainui, asa cum a facut-o si pana acum, ca vor oamenii sau ca nu vor... E spirit, esenta, substanta, cu adevarat Dumnezeu stie ce!” - Nicolae Scheianu Mircea CRISAN mircea@gazetademaramures.ro