Casatoriti cu terenuri fantoma

In 2003, guvernul Nastase a adoptat o lege care prevede acordarea unor terenuri cu titlu gratuit tinerilor cu varste cuprinse intre 18 si 35 de ani, pe care sa-si construiasca o casa. Fiindca primariile nu au terenuri, legea devine inutila, intrand in categoria “maculaturii legislative”. La trei ani de la adoptare, Legea 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinte proprietate personala a ramas doar un fragment din capitolul „Maculatura legislativa”. Adica, fara aplicabilitate practica. Legea are toate caracteristicile intrunite de momelile electorale cu iz legislativ lansate in 2003, punerea in practica a prevederilor sale fiind aproape imposibila. Conform acestui act normativ, persoanele cu varste cuprinse intre 18 si 35 de ani pot primi cu titlu gratuit pamant in suprafata de 250 pana la 500 metri patrati, pe care sa-si construiasca o casa. Desi in 2003 s-a demarat cu mare fast implementarea prevederilor acestei legi, actiunile s-au blocat. In ianuarie 2003, imediat dupa adoptarea legii, primarii au trecut la identificarea terenurilor care ar fi putut fi date in folosinta tinerilor. In mod suprinzator, au fost si localitati care au anuntat ca detin parcele lipsite de revendicari, care ar putea face obiectul acestui act normativ. La nivelul tarii au fost identificate 2.490 de hectare (360 de hectare in municipii, 410 ha in orase si 1.720 de ha in comune). Desi la nivel national peste 30.000 de tineri au solicitat autoritatilor locale sprijin pentru obtinerea unui teren, majoritatea acestora provenind din mediul rural, in Maramures, nici tinerii nu s-au aratat interesati de prevederile acestui act normativ, dar nici primariile nu detin astfel de terenuri. Stand-by Primaria Baia Mare a identificat 5-6 hectare de teren care ar fi putut fi atribuite tinerilor pentru construirea de locuinte. Calin Coros, directorul Serviciului Public Administratia Patrimoniului Local si Utilitati, a declarat ca aproximativ 150 de tineri au depus cereri pentru obtinerea unui teren in baza Legii 15: „pentru a onora aceste cereri, am identificat un teren de cateva hectare in zona cazarmii militare. Problema este ca acel teren a fost acordat Penitenciarului pentru a-si face o gradina de zarzavat, pe care nu au mai facut-o. S-au demarat atunci (dupa adoptarea legii, n.red.) demersuri pentru revocarea hotararii prin care s-a acordat terenul Penitenciarului, si s-a promovat realizarea unui plan urbanistic. De toate acestea se ocupa Directia Tehnica din cadrul Primariei. Discutiile s-au purtat prin 2004, de atunci nu s-a mai decis nimic. In momentul in care Consiliul Local va decide ca terenul respectiv poate face obiectul Legii, noi vom chema tinerii care au depus solicitari si vom analiza cererile lor. Situatia este destul de complicata, intrucat acele terenuri ar putea face obiectul unor retrocedari in natura.” N-avem! Daca in Primaria Baia Mare macar s-a ridicat problema identificarii unor astfel de terenuri, in Borsa, legea nu are nici o aplicatibilitate, intrucat Primaria nu are nici macar un hectar de teren disponibil. Cornel Stetco, primarul orasului Borsa, recunoaste ca primaria pe care o conduce nu are nici terenuri si nici cereri pentru Legea 15: „Noi am avut doua blocuri construite prin ANL pe care le-am oferit tinerilor si intentionam sa mai finalizam unul. S-ar putea sa primim niste terenuri de la unitatea militara. Alte terenuri nu avem. Cereri pentru locuinte avem, dar nu pe aceasta lege.” Nici tinerii din Salistea de Sus nu s-au aratat foarte interesati de prevederile acestei legi. Stefan Iuga, primarului orasului, a spus ca oricum nu ar fi terenuri pentru asa ceva: „nu avem depuse cereri la primarie pentru obtinerea de terenuri in baza acestei legi, oricum noi terenuri nu avem in rezerva deloc.” Cu toate ca la nivel de tara numarul tinerilor din mediul rural care au solicitat astfel de terenuri este mai mare decat al celor din orase, in Maramures situatia sta diferit. Probabil stiind ca cererile lor nu au nici o sansa, tinerii maramureseni de la sate nici macar nu s-au mai obosit sa ceara terenuri in baza legii 15. Mitre Dorin, primarul comunei Bicaz, recunoaste ca legea este inutila: „N-avem cereri, dar n-avem nici terenuri.” Timpul tace si trece, iar tinerii imbatranesc, unii riscand sa nu mai respecte reglementarile cu privire la varsta. Cu aceasta problema se confrunta insa doar cei 150 de baimareni, intrucat in celelalte localitati nu exista terenuri disponibile. Beneficiarii ipotetici Legea 15/2003 reglementeaza „(...) regimul atribuirii, la cerere, tinerilor cu varsta cuprinsa intre 18 si 35 de ani, a unui teren in suprafata de la 250 mp pana la 500 mp, din terenuri aflate in domeniul privat al unitatilor administrativ-teritoriale, pentru construirea unei locuinte proprietate personala. Atribuirea terenului se face in folosinta gratuita pe durata existentei locuintei proprietate personala”. De prevederile legii beneficiaza, o singura data, tinerii care indeplinesc urmatoarele conditii: a) au implinit varsta de 18 ani la data depunerii cererii; b) nu au avut sau nu detin in proprietate o locuinta sau un teren destinat construirii unei locuinte proprietate personala, atat in localitatea in care se solicita atribuirea in folosinta a unui teren, cat si in alte localitati; c) parintii acestora nu detin sau nu au detinut in ultimii 10 ani un teren in suprafata mai mare de 500 mp in mediul urban sau de 5.000 mp in mediul rural, indiferent de localitatea in care este situat terenul. „Nu terenul este problema” Mircea Boga, primarul comunei Cupseni, are o explicatie pentru lipsa cererilor din mediul rural: „la tara nu terenul este o problema, deoarece tinerii mai mostenesc terenuri. De exemplu, la noi in comuna nu exista gospodarie care nu aiba teren disponibil pentru constructia unei case. Problema sunt banii pentru realizarea constructiei, acolo trebuiau sa fie sprijiniti tinerii din mediu rural. Poate ca pe la orase obtinerea terenului este importanta, dar la sate, de bine, de rau, toata lumea are o bucata de pamant, de aceea nu sunt cereri. Si sunt convins ca-i la fel in toate comunele, nu numai la noi”. Mihaela MIHALEA mihaela@gazetademaramures.ro