Casa de Cultură din Baia Mare, o poveste fascinantă!

În Baia Mare se dezvolta partea centrală a oraşului, ceea ce noi numim astăzi Centrul Nou. Pe atunci nu exista nimic în această parte a oraşului. Era teren mlăştinos, era un râu ce traversa oraşul, fără po­duri, fără legături de-o parte şi de alta.

Primele blocuri au fost construite unde este astăzi zona hotelului Rivulus şi prima parte a bulevardului Bucureşti. Au fost ridicate blocurile de pe Unirii şi mai multe obiective interesante, importante: Sala Sporturilor, Bazinul de Înot, Casa de Cultură. Aceasta din urmă are o poveste interesantă pe care am ascultat-o cu plăcere de la arhitectul băimă­rean, Viorel Neaga. Acesta era nou intrat la Institutul de proiectare din oraş. Şi-a amintit cu plăcere de arhitectul Nicolae Porumbescu şi de odiseea Casei de Cultură din Baia Mare. 

„Acest arhitect a proiectat multe clădiri importante. El a proiectat Circul de Stat din Bucureşti, cartierul Balta Albă. S-a certat cu cei din Bucureşti şi a plecat în Suceava, la institutul de proiectări de acolo. Unul slăbuţ, de altfel, cam ca al nostru. Acolo a făcut câteva lucrări, după care a venit solicitarea pentru Casa de Cultură a Sucevei. Le-a realizat, dar patru ani proiectul a fost ţinut de-o parte. Bucureştenii nu au dat aprobarea şi au venit cu tot felul de justi­ficări. Erau disputele între ei. Nicolae Porumbescu era o personalitate în arhitectură, nu discuta cu oricine. A trebuit să vină un profesor de arhitectură din Anglia, un profesor renumit care avea şi o revistă de profil. Acest profesor a vizitat Moldova. Porumbescu, căruia i se spunea gipsy, ştia engleză la perfecţie, i-a fost ghid profesorului englez în periplul prin Moldova. Profesorul a rămas uimit de mănăstiri şi de alte obiective văzute. S-a înţeles bine cu Porumbescu. La o discuţie între specialişti l-a întrebat pe arhitectul român ce lucrează. Acesta i-a spus că lucrează la o casă de Cultură. I-a arătat schiţele, proiectul. Englezul a fost încântat de proiect şi ar fi vrut să vadă cum se lucrează. Arhitectul Porum­bes­cu i-a spus că sunt probleme de avizare de mai mulţi ani. La întoarcerea în Bucureşti, englezul a fost întrebat ce
i-a plăcut în Moldova. Acesta a vorbit cu încântare despre mănăstiri şi despre proiectul lui Porumbescu din Suceava. Le-a spus celor din capitală că acel proiect este unicat pentru Europa!
Cei de la Bucureşti au reluat discuţia despre proiect şi în 24 de ore Porumbescu a primit avizul.
În aceeaşi perioadă, în Baia Mare exista o criză teribilă pe subiectul Casa de Cultură. Trebuia realizat un proiect şi la noi, dar nu erau rezultate mulţumitoare. Aici s-a dat temă de casă unora, unul a fost pe teren să se documenteze, să vadă şi după două luni a venit cu o variantă a Casei de Cultură din Petro­şani. A fost supărare mare. S-au dus la Bucureşti pentru a fi sprijiniţi, ajutaţi altfel se pierdeau fondurile. Cei de acolo i-au întrebat pe băimăreni dacă vor o Casă de Cultură şi i-a trimis la Su­ceava să vorbească cu Porumbescu.
Cunoscutul arhitect a venit în Baia Mare şi, după discuţiile de aici, le-a propus proiectul Casei din Suceava, dar cu o adaptare la elemente tradiţionale maramureşene. După trei săptămâni de vizitat Maramureşul a venit cu o faţadă a Casei de Cultură, cu câteva elemente din arhitectura maramureşeană. A reali­zat proiectul. L-a şi avizat şi s-a realizat şi Casa de Cultură din Baia Mare.
Porumbescu era un arhitect deosebit, întotdeauna era murdar pe degete de la creionul pe care îl folosea tot timpul. A avut mare noroc cu soţia lui. Aceasta îi ţinea toate schiţele, nu arunca nimic. El studia, studia şi arunca schiţa. Soţia lui strângea totul şi le ordona în dosare. El venea după un timp şi o întreba dacă nu ştie de schiţa cutare. A avut noroc cu ea. Iar el a fost un mare arhitect!”, ne-a povestit Viorel Neaga.

Păcat că acest imobil se distruge lent din cauza nepăsării celor care ar trebui să aibă grijă de moştenirea valoroasă a trecutului.