Carturarul centenar din Campulung la Tisa

Campulung la Tisa devine comuna centenarilor din Maramures. Dupa Balint Imre, saptamana trecuta, si fostul invatator Alexandru Oros a ajuns la varsta de 100 de ani. Batranul vorbeste rar, cu o dictie perfecta si cu o detasare pe care ti-o pot da doar intelepciunea sau experienta unei vieti tumultuoase: doua razboaie mondiale, doua crize economice majore, trei tipuri de regim politic; pe scurt, un secol greu, dar trait fara regrete si fara compromisuri. Alexandru Oros din Campulung la Tisa a implinit, recent, 100 de ani, dar dupa ridurile fine si dupa agerimea mintii, nu-i dai mai mult de 70-80 de ani. Daca n-ar fi problemele cu stomacul, batranul ar putea spune ca e inca perfect sanatos. De altfel, la 100 de ani, merge singur, aude destul de bine, dar mai ales, vorbeste lin si foarte corect gramatical, asemenea intelectualilor din perioada interbelica. Batranul Oros marturiseste ca a avut o viata grea, dar a trecut peste toate, prin munca si onoare. „Munceste cinstit si respecta-ti cuvantul” au fost, pentru el, un soi de principii sfinte de la care nu s-a abatut toata viata. S-a nascut intr-o familie cu 15 copii si, intr-o perioada grea, de criza economica, a ales sa studieze. A facut intai 8 clase, la Sighet, apoi liceul. A devenit invatator si a predat in multe scoli maramuresene. Peste tot, a fost si director de scoala sau director adjunct. Imediat dupa terminarea scolii a plecat in armata, dar n-a fost trimis pe front. In schimb, a devenit omul de incredere al superiorilor sai: „Am fost omul de incredere al capitanului companiei. L-a chemat odata colonelul Mociulschi si l-a intrebat pe capitanul meu de ce ma tot alege pe mine. A spus: in Oros, am mai mare incredere decat in toata compania. E un baiat deosebit, de incredere”. Alexandru Oros povesteste ca 20 de ani nu l-a lasat inima sa-si paraseasca satul natal. Apoi, din cauza conditiilor grele, a plecat „in pribegie”: „10 ani am fost in pribegie la Poienile de sub Munte, Remeti, Apsa de Jos, Apsa de Mijloc. La Apsa, era pe atunci Cehoslovacia. Am plecat acolo sa castig. Coroana era valoroasa atunci, se schimba cu 6-7 lei”. S-a casatorit tarziu, cu o sateanca cu 16 ani mai tanara: „Ea avea 20 de ani. Eu, 36. Era o taranca simpla, cu 6 clase, dar nicio zi nu am fost despartiti pentru ca am fi fost suparati sau certati. A fost o fata foarte frumoasa, a avut multi petitori. A facut si logodna, dar pe mine m-a ales. Am avut un caracter foarte constant. M-am tinut de cuvant: ce am spus, am si facut”. Batranul are doua fete, iar astazi se bucura si de o stranepoata de doar 3 luni. Dintre frati, din pacate, nu i-a mai ramas niciunul. Cel mai longeviv dintre ei a murit la varsta de 74 de ani. Batranul Oros spune ca nu exista o reteta secreta a longevitatii. El a si fumat cateva luni, a mai baut cate un pahar de tuica, a mancat ce a putut si a muncit cat pentru doi. In schimb, si-a trait viata frumos, fara compromisuri si fara regrete. Ioana LUCACEL ioana@gazetademaramures.ro