Cartea „Alcool”, o carte deloc bahica

* In Maramures, Ion Muresan este cunoscut si iubit, are admiratori si prieteni. Ca urmare, nu intamplator, la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu”, lansarea cartii sale „Alcool” s-a bucurat de prezenta unui public numeros. Cartea „Alcool” (aparuta la Editura Charmides) vine dupa o perioada destul de lunga de la aparitia ultimului volum de versuri semnat Ion Muresan. Ion Muresan spunea ca poezia e un lucru greu. Sa vorbesti sau sa scrii despre poezia lui Ion Muresan e un lucru si mai dificil. E de preferat sa scrii despre omul Ion Muresan. Cred ca ar fi chiar un exercitiu interesant sa scrii despre poet si sa aplici apoi toate metaforele, asemanarile, concluziile, obiectiile, calitatile, defectele, splendorile, constatarile si aprecierile folosite, in cazul omului, poeziei acestuia. In cazul lui Ion Muresan, lucrurile s-ar simplifica enorm, pentru ca poetul Ion Muresan – deloc simplu, ba dimpotriva – se lasa, daca-i convine, destul de usor decriptat. Numai ca nu e chiar asa de simplu. Te uiti la Ion Muresan si ce vezi? O palarie care ti se pare prea mare, sprijinita de niste ochelari in spatele carora uneori doar presupui doua lumini ghiduse, ochelarii fiind si ei sprijiniti pe o barba, rupta-n doua de un zambet mucalit de cele mai multe ori, si restul... nu mai conteaza. Cum sa scrii despre poezia lui Ion Muresan ca despre o palarie prea mare pentru multi? Ti-ai face prea multi dusmani. Cum sa scrii despre luminile ghiduse care insufletesc niste lentile fara suflet ca despre „oglinzile sufletului” despre care vorbeau grecii, cand sunt atatia oameni care nu pot suporta privirile semenilor lor? Si cum sa scrii despre zambetul mucalit pierdut intr-o padure de tepe, crescuta din trupul omului, cand stii ca ironia il doare pe cel atins? Ca tepele n-au fost create pentru placere... Vorbesti cu Ion Muresan si descoperi (in cazul in care abia atunci l-ai cunoscut) sau redescoperi (daca il stiai de-o vreme, relativa, ca asa e timpul) o intreaga filozofie de viata, o istorie a spiritului uman, niste mitologii clasice dublate de mitologii urbane, un spirit viu, o mare pofta de viata, o mare tristete, o mare dragoste de oameni si mari dezamagiri legate de lumea care-l inconjoara. Cum sa scrii ca asa e poezia lui? Sau poate chiar asa e: cu filozofie, cu istorie, cu spirit viu, cu pofta de viata, cu tristete, cu dragoste de oameni, cu dezamagiri si cu... alcool. Eclectica? Posibil, dar sigur extrem de complexa, savuroasa, elaborata si, cu siguranta, valoroasa. „Aceasta poezie mi-este atat de aproape incat mi-este greu sa o indepartez ca sa o pot privi si sa o pot analiza. Noi, plasticienii, suntem foarte deformati in modul de privi poezia, din cauza deformarii vizualizarii formelor plastice. Sunt intotdeauna contrariat si ma intreb ce s-a intamplat cu acea poezie orala, din trecut, si ce are de facut aceasta poezie contemporana, cand este stransa in aceasta menghina a cuvantului? Ion Muresan construieste un univers intr-un pahar, este acolo o intreaga cosmogonie. Ion Muresan este un filozof si poezia lui este de o frumusete si o simplitate aproape clasica, prin prisma postmodernismului pe care-l afiseaza. Aceasta poezie a lui Ion Muresan incearca sa recupereze aceasta emotie pierduta. Multi poeti au foarte multe de spus, dar exprima putin. De fapt, asta e lucrul care desparte amatorismul de profesionism. Cand vorbim despre Ion Muresan, vorbim despre un varf al profesionismului in poezie. Un varf care presupune si scoala, si vocatie. Ion Muresan reuseste cu prisosinta sa intoarca cuvantul la origini, atunci cand era si sunet, si numar astronomic, si cosmogonie. Asta recupereaza, prin asemenea eforturi mari prin care descompune lucrurile si le recompune din nou, in maniera postmoderna. Ion Muresan este intr-un moment al vietii extrem de important. Nu degeaba il iubim; el ne-a dat o limita greu de depasit. Este foarte greu sa-l cunosti pe Ion Muresan si sa scrii poezie. Din fericire, eu nu sunt in aceasta situatie. Aceasta carte va scrie istorie in literatura romana”, a afirmat sculptorul Ioan Marchis Poezia e mai grea un pic „Este greu. Este enorm de greu. Un reporter m-a intrebat odata, la Cluj, cum este starea de fericire de a fi Ion Muresan. Va spun eu ca este groaznic. Daca stiam ce mi se va intampla astazi, cred ca ezitam sa vin, pentru ca eu sunt un om foarte modest in felul meu. Reporterului i-am raspuns ca eu n-am ajuns inca Ion Muresan si mai am tot felul de raspunsuri confuze in legatura cu dragostea care mi se arata de la cei din jur si faptul ca eu simt ca nu ma ridic inca la inaltimea prieteniei dumneavoastra. De fapt, cred ca vreau, asa cum isi doreste orice poet, sa fiu un poet primit in casa voastra. Alcoolul este pana la urma un accesoriu la un ritual, cum este tamaia in biserica. Nu poti sa mergi la carciuma fara sa bei alcool, nici la biserica fara sa mirosi tamaia. Sunt amandoua deschideri spre divinitate. Sigur ca as putea vorbi foarte mult despre asta, dar daca ma intrebati despre poezie, v-as spune ca poezia e mai grea un pic” - Ion Muresan. Ioan BOTIS