Carte-manifest împotriva războiului

Recent, a ieșit de sub tipar o nouă carte a scriitorului Nicoară Mihali, un volum despre Luigi Pirandello, o figură emblematică a literaturii universale care, după decernarea Premiului Nobel, s-a grăbit să ofere medalia dictatorului fascist Mussolini. Este o carte-manifest împotriva războiului - deoarece discursul din cuprinsul ei este izbitor de actual - și va fi promovată printr-o serie de manifestări-spectacol care se vor numi „Măștile războiului”.

„Oro alla patria” – Aur pentru Patrie
Volumul se numește „Pirandello și Medalia Nobel” tocmai pentru că cel mai surprinzător gest al său a fost ca, după ce a primit Premiul Nobel, Pirandello a donat medalia industriei de război italiene ca să fie transformată în gloanțe. Asta subliniază faptul că dictatorii au o putere uriașă asupra maselor, iar în cazul de față Pirandello s-a conformat condițiilor istorice existente în regimul fascist instituit în Italia de Benito Mussolini. Pirandello nu-și regretă gestul în viața de zi cu zi, dar îl regretă în operă, în ultima sa piesă de teatru „Uriașii Munților”, pe care nu a apucat să o finalizeze. „Italia atacă în 1935 Etiopia în ideea că țara trebuie să reînvie gloria de altă dată a Romei Antice. În această capcană a dictatorului vor cădea soldații, scriitorii și oamenii de rând. Liga Națiunilor impune condiții economice împotriva Italiei și toate bunurile italiene intră sub interdicție, iar naționalismul fascist atinge cote nemaiîntâlnite în istorie. Toată Italia blestemă Liga Națiunilor și se compun cântece despre nedreptatea făcută țării. Copiii renunță la jucării, fetele la coliere și podoabe, văduvele și iubitele renunță la decorațiile soldaților aduse de pe frontul Primului Război Mondial, sportivii renunță la medalii și la trofee, membrii Senatului Italian își depun medaliile de aur într-un coif roman, în piața Veneția din Roma, pe altarul Patriei, italienii își schimbă verighetele de aur pe inele de fier, astfel sunt colectate peste 97 de tone de aur și 115 tone de argint, care sunt trimise la Monetăria de Stat pentru a susține războiul”, explică Nicoară Mihali.
După această campanie de colectă publică din Italia, Partidul Fascist se revigorează și se întețește războiul din Etiopia. Liga Națiunilor cunoaște un mare eșec în soluțio­narea acestui conflict.

Discursul Împăratului Etiopiei
Haile Selassie al Etiopiei este ultimul împărat creștin, cu rădăcini în familia lui Solomon, care, prin discursul său pacifist, va cunoaște un succes internațional în fața dictaturii lui Mussolini. Împăratul Etiopiei este un iubitor de pace și un ctitor de biserici ortodoxe. Soldații lui sunt înarmați cu sulițe și arcuri, iar garda lui personală este îmbrăcată în haine albe. Diviziile de cămăși negre ale italienilor sunt monitorizate – au 6 mii de mitraliere, 700 de tunuri, 150 de tanchete blindate și 150 de avioane. La postul de radio din Addis Abeba împăratul Etiopiei declară „am atacat cuiburile de mitraliere ale inamicului, am capturat tancuri cu mâinile goale, am îndurat bombardamente aeriene, dar nu am putut face nimic împotriva gazelor otrăvitoare care ne cădeau imperceptibil pe fețe și pe mâini”. Mussolini a încălcat Convenția de la Geneva din 1925 care interzicea folosirea gazelor toxice. Discursul Împăratului Etiopiei continuă: „oare popoarele întregii lumi nu înțeleg că luptând până la capăt nu numai că-mi îndeplinesc datoria sfântă față de poporul meu, ci păzesc asupra ultimei cetăți de securitate a lumii. Sunt atât de orbi încât nu văd că sunt responsabili față de toată omenirea? Dacă nu mă veți ajuta cu arme, atunci voi spune profetic și fără niciun sentiment de amărăciune: Occidentul va pieri!”. „Oare în ce vremuri suntem? Discursul acesta mi se pare atât de cunoscut”, spune Nicoară Mihali. Împăratul Etiopiei va urca la tribuna Ligii Națiunilor îmbrăcat într-o haină cernită și va profeți începutul celui de-al Doilea Război Mondial: „astăzi murim noi, mâine veți muri voi!”.

Armatele italiene au cucerit orașul Addis Abeba. Soldații au folosit 3 milioane de cartușe, 1500 de tone de bombe și au consumat 1000 de tone de alimente. În total, războiul i-a costat pe italieni peste 40 de miliarde de lire. „Dar eu am un singur fix: cu toate că a început războiul de gherilă în Etiopia, eu văd peste toate medalia premiului Nobel oferită de Pirandello cum arde în focul Gheenei și cum se transformă în gloanțe”, spune autorul Nicoară Mihali. Dincolo de această greșeală a vieții sale, Pirandello este un scriitor uriaș, este vârful de lance al avangardei secolului XX.

Nașterea unei piese de teatru
Ca toți sicilienii, Pirandello nu se căsătorește din dragoste ci din interes, pentru avere. Este nevoit să se însoare cu fiica partenerului de afaceri al tatălui său. Până la un loc, Pirandello duce o viață fericită de familie. Într-o noapte, fabrica de sulf din Sicilia, în urma unei alunecări de teren, se îneacă în valurile mării. Soția lui Pirandello își pierde mințile și îl acuză că trăiește cu fiica lor și îl împușcă în umărul stâng. Cu mâna dreaptă, Pirandello scrie în aceeași noapte în spital piesa autobiografică „6 personaje în căutarea unui autor”. Piesa este pusă în scenă, iar în momentul în care regizorul și actorii erau la repetiții, au venit adevăratele personaje despre care a scris Pirandello și s-au oferit să-și joace propriul rol, conform scenariului piesei. Cu toate că piesa a fost inedită, la prima reprezentație la un teatru din Roma, piesa a fost considerată un eșec, publicul a aruncat cu monede în autor și în fiica lui, iar poliția l-a scos pe ușa din spate din teatru. La scurtă vreme, aceeași piesă a fost jucată de amanta lui Pirandello, actrița Marta Aba, pe scena teatrului din Milano, iar aici s-a bucurat de un mare succes. Succes care a continuat pe scenele din Paris, Londra, Brazilia, Argentina și Statele Unite ale Americii, și continuă și azi.

Jucat la fel de mult ca și Hamletul shakespearian
O altă piesă celebră a lui Pirandello este Henric IV, inspirată din istorie, trece prin Comedia de la Arte și ajunge în avangarda secolului XX. În această piesă se folosesc măștile, iar personajele capătă viață în fața oglinzii. Henric IV este un dictator nebun, îl întruchipează pe Mussolini. După ce Mussolini i-a dat bani scriitorului să facă un teatru la Roma în 1925, dramaturgul a pus piesa în scenă și l-a invitat la spectacol pe dictator. Dictatorul s-a recunoscut în piesă și a dat ordin ca Pirandello să fie ucis, dar cineva din cercurile intime l-a anunțat pe scriitor și i-a trimis o scrisoare lui Mussolini prin care arăta că este fidel și credincios fascismului, iar dictatorul a oprit execuția. Piesa Henric IV este un fel de Hamlet shakespearian. Subiectul: un tânăr îndrăgostit se urcă pe cal și pornește spre iubita lui însoțit de prieteni. El este îmbrăcat în hainele regelui Germaniei Henric IV, rege care a stat 3 zile desculț în zăpadă să obțină penitență de la Papa Grigorie VII. Calul tânărului este străpuns în coapsă de o furcă a unui rival și tânărul cade de pe cal și rămâne nebun. După 12 ani își revine, însă niciunul dintre cei din jurul lui
nu-l mai consideră un om normal. Practic, teatrul lui Pirandello este terapeutic, tămăduitor și psihanalitic. Pirandello cunoaște foarte bine psihanaliza lui Freud, iar piesele sale exploatează visul iar dramaturgul este pionierul nașterii suprarealismului în literatura universală. Astăzi, după Shakespeare, Pirandello este cel mai jucat dramaturg de pe scenele lumii.

„Măștile războiului”
Cartea despre Pirandello și despre uriașa lui creație dramatică a inspirat un nou spectacol cu Trupa de Balet Colibri din Borșa. Scriitorul Nicoară Mihali a decis să promoveze acest volum printr-o serie de evenimente dedicate tinerei gene­rații, care trebuie să cunoască ororile războiului. Demersul este și moralizator prin faptul că tinerii pot descoperi că până și marile genii ale omenirii, în anumite perioade ale vieții lor, au făcut pact cu dictatorii.
Spectacolul de promovare a volumului „Măștile războiului” este creat pe muzica lui Pink Floyd, Vangelis, opera rusească „Cocorii albi”, piese ale lui Michael Jackson și se încheie cu dansul măș­­tilor din Maramureș.
Spectacolul începe cu un dictator care le spune copiilor că el poate să ridice ziduri între oameni și între popoare cu ajutorul armelor, continuă pe aceeași linie cu ploaia de gloanțe din muzica lui Vangelis, iar apoi intră în dansul strălucit creat de Michael Jackson, unde un copil îmbrăcat în haină de înger aduce floarea păcii pe scenă și vine cântecul cocorilor cu următoarele versuri: „uneori mi se pare că soldații ce nu s-au întors din câmpurile de sânge nu au pierit în gloria noastră, ci s-au prefăcut în cocori albi. Din vremuri îndepărtate și până azi ei zboară și le ascultăm vocile. De aceea, noi atât de des tăcem și privim trist spre cer”. După această parte de operă, un alt copil îmbrăcat în haine de sărbătoare vine cu un colind în scenă „vai fraților, vai de voi/ de voi trimite-un război/ apoi veți aduce aminte/ că și-n cer este-un Părinte/ un Părinte bun și blând/ ne dă roade pe Pământ/ un Părinte răbdător/ ce ne-aduce sărbători”. Iar spectacolul se încheie cu jocul măștilor din Maramureș, care înving pe scenă dictatorul de la începutul spectacolului, cel care le-a spus copiilor că poate să ridice ziduri între oameni.

„Aceste spectacole vor fi jucate în mai multe orașe din România, inclusiv Timișoara, care va fi Capitala Culturală a Europei. Dar visul meu este să-i invit în Maramureș pe ambasadorul Italiei și pe jurnalista din Florenza, Ada Chiara, cea care a publicat o carte în 2017 cu titlul «Pirandello și fascismul». Și, având prieteni în Italia, mi-am propus să ajung la Casa memorială a lui Pirandello pe pământul Siciliei”, spune Nicoară Mihali.