CARIERA - VIS SAU COŞMAR

Radu DOBROMIRESCU

Principalul motiv: ideea că „acolo” sau „dincolo” e mai simplu, mai atractiv, mai dinamic, colectivul e mai unit etc., oferă tuturor posibilitatea de a visa că, la un moment dat, s-ar putea îndrepta spre un loc de muncă mai „altfel”. În plus, în momentul de faţă, pentru multă lume conceptul de carieră a devenit modul de viaţă şi, în consecinţă, un vis sau, după caz, un coşmar.

Această coloană nu se doreşte a fi nici o apologie a unui loc de muncă anume, nici o analiză SWOT, care să întărească convingerea celui ce o citeşte că îşi doreşte să fie parte dintr-un domeniu de activitate sau altul.

Principalele concluzii sunt obţinute într-un mod empiric de pe eşantioane de persoane nereprezentative cantitativ, dar prezente în aceste medii în mod activ.

Pentru acurateţea rezultatelor, cei intervievaţi nu vor fi parte a conducerii, a zonelor de coordonare şi control etc., ci vor fi simpli lucrători.

Starea de fapt:

Toţi adolescenţii (în special cei mai puţin populari, cei numiţi actualmente „geeks”) au visat ca, la un moment dat, să devină Bill Gates. Lucru , pentru că astfel s-a redus drama trăită de cei nebăgaţi în seamă în liceu şi s-a tăiat elanul marilor „şmecheri”, care din această perspectivă au început să analizeze posibilitatea folosirii degetelor şi a creierului în locul ghetelor şi a balonului rotund pentru a atrage „sexul slab” (la elementul financiar).

Văzută din exterior, activitatea este descrisă emblematic de un specialist IT:

„(...) fiecare prieten pe care îl am, cu un loc de muncă care implică ridicarea a ceva mai greu decât un lap-top, mai des de două ori pe lună, găseşte o cale să introducă în conversaţie ceva ca asta «Frate, tu nu lucrezi din greu. Eu muncesc 4700 ore pe săptămână şi sap un tunel pe sub Mordor cu o şurubelniţă»”.

Are sens. Mordor e groaznic, şi cu certitudine este mult mai greu, psihic, să sapi un tunel, decât să dai cu degetele în tastatură, exceptând situaţia în care eşti o furnică. Dar, de dragul dialogului, putem fi de     acord că stresul şi nebunia sunt lucruri rele? Super. Bine aţi venit în programare.” (pentru cei interesaţi, întreaga pledoarie a omului se găseşte pe: http://stilldrinking.org/programming-sucks)

Dar, în viaţa reală, paşii pentru atingerea acestui deziderat pleacă de la un salariu minim pe economie, în primele câteva luni, şi creşte, nu cu orele lucrate şi nici cu efortul depus, ci cu „sclipirile” avute. Adică în funcţie de momentele speciale în viaţă, în acest domeniu, cei norocoşi, care reuşesc la un moment dat să închege/dezlege un cod, al cărui rezultat să producă beneficii, sunt cei ce câştigă. Ulterior, lupta între companiile rivale ridică progresiv preţul, respectiv salariul unui astfel de IT-ist.

În linii mari viaţa acestor oameni pare lină, monotonă, derulată într-un birou, în faţa unei tastaturi, fără nici un pericol, fără nici o problemă. Realitatea descrisă de acelaşi om de care vă spuneam mai sus este altfel:

„Chiar în acest moment, cineva care lucrează pentru Facebook primeşte zeci de mii de mesaje de eroare şi încearcă în disperare să găsească problema înainte ca întreaga şaradă să intre în colaps. Există o echipă de oameni care nu a mai dormit de 3 zile, la birourile Google. Undeva există o programatoare de bază de date înconjurată de sticle goale de Mountain Dew, al cărei soţ o crede moartă. Şi dacă toţi aceşti oameni se opresc, lumea arde. Majoritatea oamenilor nici măcar nu ştiu ce face un administrator de sistem, dar credeţi-mă că dacă toţi şi-ar lua o pauză de masă în acelaşi timp, nu ar reuşi sa ajungă nici până la sala de mese înainte ca tu să rămâi fără gloanţele cu care îţi protejezi bunurile din conserve de benzile de mutanţi rătăcitori”.

Pare o viaţă liniştită, dar, în fapt, stresul produs de termenele limită, presiunea constantă sub care se obligă singuri să muncească pentru a menţine pasul cu evoluţia continuă a domeniului IT produce dezechilibre majore în viaţa acestor oameni. Îi însingurează, îi închide în spatele tastelor şi fără un grup exterior acestui mediu, care să-i scoată „în lume” se pierd în lumea lor, lumea logică, concretă, binară.

Exceptând puţinele vârfuri care reuşesc să creeze un program vandabil, iar apoi să se bucure de roadele acelei munci, restul au un program în care cea mai mare parte a timpului o petrec dialogând via reţelelor electronice. În timp, chiar dacă beneficiile financiare sunt relevante, această viaţă îi împinge înspre a crea noua specie umană, extrem de conectată la anumite noutăţi, tot timpul în pas cu acestea, dar ruptă de realitatea social-istorică a momentului. Nu spun că ar fi ceva greşit, pentru că această nouă specie generează progresul, spun doar că e altfel, într-un fel aparte extrem de conştientizat chiar de ei.

Deşi încearcă să fie sociabili, întâmpină în timp două probleme majore. Nu mai ajung să se facă înţeleşi de cei din jur pentru că nivelul lor de abstractizare depăşeşte capacitatea multora de a-i mai percepe şi probabil cea mai mare problemă a acestora este că încep să-şi piardă încrederea în oameni. Pe de o parte, de teama constantă de a nu li se fura ideile şi, pe de alta, pentru că modul de a analiza viaţa a primit la ei o nouă valenţă.

Ideea superbă este aceea că majoritatea marilor programe care ne fac în acest moment viaţa mai frumoasă, mai interconectată, mai colorată, mai „altfel” sunt şi au fost create de tineri cu un vis şi o dorinţă de a-l atinge. Dacă nu pentru altceva, măcar pentru ideea de vis merită să existe o astfel de meserie. Creativitatea în acest domeniu nu mai are limite.

Cu experienţa cumulată din acest mediu nu prea mai ai posibilităţi de reconversie profesională, deoarece viaţa este deja altfel. Dream-job-ul îl trăiesc deja.

Varianta oficială:

Cine sunt şi cu ce se ocupă?

Meseria presupune crearea de programe pe calculator. Programatorul de sisteme lucrează în general la programele fundamentale care dau posibilitatea computerului să funcţioneze, în timp ce programatorul de aplicaţii scrie programele care dau posibilitatea utilizatorilor să le folosească.

Care sunt îndatoririle postului?

Obligaţiile includ: să analizeze specificaţii de performanţă (prin comparaţie de programe), să discute cu utilizatorii despre natura produsului final, despre rezolvarea problemelor, schimbări în specificaţii, dacă este necesar, crearea de programe în limbaje relevante, consultaţii şi instruirea clienţilor, modificări ale unor astfel de programe existente la solicitarea utilizatorilor.

Unde se desfăşoară activitatea şi în ce condiţii?

Munca se desfăşoară în birouri unde nu există condiţii dificile de lucru.

Ce instrumente / echipamente folosesc?

Diferite sisteme computerizate, software, hardware şi echipament adiacent.

De ce aveţi nevoie pentru a reuşi?

Să fi terminat liceul cu profil de programare sau mai bine să fiţi deţinătorul unei diplome de studii superioare în informatică, cibernetică, tehnologia informaţiei, să aveţi o serie de abilităţi, să fiţi inventiv şi creativ, să aveţi precizie, răbdare şi să doriţi să învăţaţi.

Care este nivelul de salarizare?

În principiu, aproape de minimul pe economie, cel puţin în primele luni ca debutant, ulterior în funcţie de capacităţi poate ajunge la sume semnificative.