Caravanele au trecut…, urmeaza Festivalul

Dupa o mica perioada de acalmie a vietii culturale din drepta Tisei, cu incepere de pe data de 22 mai, anul trecut, au incep sa soseasca la Slatina oaspeti dragi din Romania. E vorba de colectivele folclorice ale celor cinci scoli implicate in proiectul transfrontalier „Noua Generatie-Speranta noastra spre o viata mai buna”, proiect conceput de domnii profesori Mihai Tocar si Ion Huzau din Slatina, cu scopul de a incerca o apropiere eficace, de ordin cultural, intre etnii ce coabiteaza de multe secole pe ambele maluri asle Tisei Superioare. Evident, dupa minunatele zile petrecute impreuna la inceputul lunii mai la Botiza, Sapanta sau Sighet, deja au fost incropite prietenii intre copiii si colectivele pedagogice de la noi si din bazinul stang al Tisei, de aceea asteptarea a fost una mai speciala si placuta... Deci, in dimineata zilei de 22 mai, am inceput a primi copiii si cadrele didactice pe care i-am transportat cu autocarele in Parcul Orasenesc Slatina unde a fost infrumusetata scena existenta aicea cu multi ani in urma.... Ziua a inceput neasteptat de bine, caci au dorit sa fie printre noi si oameni de vaza din Maramuresul din stanga Tisei, printre care domnul deputat in Parlamentul Romaniei, Stefan Beres, primarii Botizei si ai Sapantei, Ioana Trifoi, respectiv Grigore Turda, reprezentantii Primariei Sighet, doamna Gampe Claudia si adevaratul nostru sustinator, domnul Spiridon Pralea, care, oricand e nevoie, ne ajuta cu toate cele... Ne-am bucurat mult ca alaturi de cadele didactice care au insotit grupurile folclorice de copii, au reusit sa ne fie alaturi aproape toti directorii scolilor implicate in proiecte: Botiza, Sapanta si Sighet. E vorba de doamnele Ildiko Beres, Maria Bocsa, de domnii Vasile Danci, respectiv Vasile Petreus. Au fost inapoiati asa cum trebuie de primarul Slatinei Gheorghe Uhal, de viceprimarul Ioanos Kocerga, de fostul primar Ildiko Sakolan, de directorii scolilor participante la aceasta activitate din Slatina, Biserica Alba, Apsa de Mijloc si Stramtura. Fiecare dintre personalitatile invitate pe scena au dorit sa multumeasca echipei de proiect pentru realizarile acumulate pe teritoriul patriei nostre istorice, sa doreasca ca si pe teritoriul Ucrainei, asemenea realizari sa fie si mai fructuoase. A urmat un mic concert, sa zicem, un fel de repetitie generala, caci urma participarea directa la Festivalul etno-folcloric al romanilor din Transcarpatia care, de data aceasta, s-a petrecut in comuns montana Topcina din raionul Teceu. Dupa concert, cu totii am plecat la o masa copioasa, la hotelul „Diana”, dealtfel unde oaspetii au fost cazati. E drept ca din lipsa de spatiu, un grup de copiii a fost cazat la hotelul „Codru”, desi se manca la hotelul mai sus amintit. In jurul orei 14 am ajuns la Topcina, unde au sosit intre timp, o multime de formatiuni artistice, nu numai din raioanele Teceu si Rahiv, dar si din alte centre din Transcarpatia. Nu au lipsit nici reprezentantii administratiilor raionale si a celei regionale, chiar ca fara aceste 10 scoli Festivalul ar fi fost mult mai sarac. Iata ce inseamna nenumaratele reprezentari si repetitii facute atat in stanga, cat si in dreapta Tisei, de.a lungul a mai multe zile si saptamani... Ne-am intors acasa multumiti si, desi copiii au fost obositi, cu totii au participat la masa oficiala, unde au gasit puteri suplimentare de a mai intona minunatele noastre melodii maramuresene. Se pare ca pruncii au dormit bine la „Diana”, dar, dupa micul dejun, in dimineata zilei de 23 mai, au purces spre deosebit de pitoreasca localitate Stramtura, poate cea mai frumoasa din Carpatii Padurosi. Acolo, cu mic cu mare, ne-au asteptat cu nerabdare. Caci, pe drept, drumul dintre Apsa de Jos-Podisor si Pestera a fost sub orice critica, in schimb, casele localnicilor se aseamana izbitor cu cele din Certeze! Desi am cam intarziat, primirea a fost excelenta, incepand cu partera festiva, cat si cu cea artistica, evident si cu masa deosebit de gustoasa. Am vizitat, pe urma, Casa de Cultura, poate unica din spatiul romanesc din dreapta Tisei care dispune de un lacas de cultura modern. Primaria e la fel de bine intretinuta si pe nimeni nu a mirat existenta aicea a inscriptiilor in limba statului alaturi de cele ale etniei romane. Bravo, domnilor Vasile si Dumitru Buga, primul fiind primarul comunei, al doilea, directorul scolii generale din Stramtura. Poarta acelasi nume, desi nu sunt neamuri. Dupa vizitarea comunei ne-am reintors la Slatina unde speram sa facem baie in renumitele bai „Lacurile Sarate”, dar o ploaie napraznica ne-a facut sa ne razgandim, dealtfel si in urmatoarele zile nu am reusit sa prindem un timp insorit pentru a face o baie in aceste lacuri. Da, asa e cand depinzi de activitatile stricte ce urmeazta sa le realizezi! Pe 24 mai, evident dupa micul dejun, am plecat in alt raion spre a ajunge la enorma localitate Apsa de Mijloc, pentru ca drumul secular dintre Slatina nu mai poate fi folosit decat de masini speciale, in orice caz dinspre versantul sudic, care este mai abrupt. Pe parcursul traseului Slatina-Biserica Alba-Apsa de Sus, mai multi copiii ne-au intrebat cum vor recunoaste localitatea spre care am purces. Le-am raspuns ca imediat ce vor vedea case mari si frumoase acolo va fi comuna Apsa de Mijloc. Nu de alta, dar printre primele de la intrarea in comuna e casa patronului clubului de fotbal Sportul Studentesc, Vasile Siman... Am ajuns cu bine la scoala unde copiii nostri s-au delectat cu frumosul concert pregatit de gazde, cu privelistea de afara si din interior. A urmat vizita la biserica ortodoxa si nu in ultimul rand la biserica de lemn maramureseana, datata documentar in anul 1428. Ei bine, directorul scolii, Mihai Marina, si preotul Gheorghe Alb ne-au relatat ca un grup de experti de la Liev, implicati in programele UNESCO, au stabilit ca gorunii din care a fost ridicat acest stravechi lacas de cult au fost taiati si pregatiti pentru constructii inca in jurul anului 1000! E clar ca stramosii nostri au dispus de biserici crestine inca de la nasterea simbiozei daco-romane. Am cam flamanzit si mare ne-a fost satisfactia cand gazdele noastre ne-au propus sa luam dejunul la o stana veritabila! Am acceptat si am plecat cu totii, imbarcati in autocare, incet, spre Varful Slatinei, de unde, am privit o panorama greu de descris: se vedeau Tisa si localitatile din valea ei, evident Sighetul, Vadu Izei, Sarasaul, Campulungul, Perii, Apsa de Jos, nemaivorbind ca-n spatele nostru se vedea „ca-n palma” Apsa de Mijloc… Am coborat un pic pana la stana, pe jos, unde totul a fost pregatit, si mare mi-a fost mirarea de curatenia ideala de acolo. M-am convins ca domnul Nutu, proprietarul acestei moderne stane, este o persoana care deja se conduce de cerintele UE! Dupa cantec, joc si voie buna, am coborat prin padurea Craiescu, la Centrul de Speleoterapie, amplasat pe locul ce candva se numea „Helesteu”, unde copiii au avut ce vedea… Dupa micul dejun de pe data de 25 mai, cu totii am plecat la Biserica Alba, la scoala medie generala de acolo. Am fost intampinati foarte frumos, chiar in fata bustului marelui poet Mihai Eminescu, unde au luat cuvantul primarul, Gheorghe Berinde, directorul scolii, Mihai Clementev, reprezentanta scolii „Ioan Mihalyi de Apsa” din Sighet, vorbindu-se despre importanta actuala a legaturilor fratesti, a coexistentei exemplare ale mai multor etnii care populeaza Batrana Europa… Ei bine, ni s-a promis ca imediat dupa concertul dat de catre besermeni vom vizita cu totii Centrul Geografic al Europei, adica vom purcede la Dilove (Trebuseni), localitate asezata chiar pe malul Tisei, nu departe de Valea Viseului din Romania, dar pe malul drept… Concertul a fost minunat, masa la fel, copiii si cadrele didactice avand posibilitatea de a vizita o filiala a bibliotecii „Petre Dulfu” din Baia Mare, practic ctitorita de catre prietenul nostru, Teodor Ardelean. Am mai vizitat si muzeul scolii, un muzeu etnografic bine conceput. La Centrul Geografic al Europei a fost o zi superba, de aceea am hotarat sa vizitam Muzeul Ecologic Carpatin, nu departe de Rahiv, unde cu totii am ramas entuziasmati de cele vazute, de exponate, de flora si de fauna… Acolo a plouat foarte tare, dar, intorcandu-ne la Centrul Europei, la doar cativa kilometri, am prins din nou o zi insorita. S-au facut sute de fotografii, atat la borna turnata inca de pe timpul Austro-Ungariei, cat si in imprejurimile lui. Ne-am intors la hotel foarte obositi, dar satisfacuti, copiii au servit mancare traditionala, la unii placandu-le. Ultima zi, pe data de 26 mai, dupa micul dejun, cu autocarele, copiii si cadrele didactice au fost transportate la Scoala Nr. 1 din Solotvino, cu predare in limbile rusa si ucraineana, scoala unde o mare parte din elevi sunt de etnie romana. Acolo am fost asteptati, ca de obicei, cu paine si sare, dupa care am vizitat scoala si ne-am convins ca este o institutie de invatamant destul de dotata, in care copiii au posibilitatea de a face carte serioasa. A urmat un bogat concert,la care s-au perindat mai multe melodii, unele folclorice, altele moderne. Nu au lipsit nici improvizatiile si prelucrarile din folclorul etniilor ce coabiteaza in zona noastra. Copiilor din Romania le-a placut mult, deci, nu ne ramanea decat sa fim si noi la fel de entuziasmati de cele vazute. Excursia ce a urmat dupa dejun a fost una deosebit de bine gandita, caci o parte din copiii din Romania au vizitat muzeul etno-folcloric „Tegza” din Grusovo (Peri), altii au dorit sa viziteze vestita manastire Peri, acum rutenizata si asezata in alta parte decat cea istorica. Desi obositi, cu totii, dupa dejunul bogat in gustari, am fost transportati in Parcul Orasenesc, Slatina, unde, din nou, a fost infrumusetata scena pe care s-a realizat un concert comun, adica un concert la care au participat toate colectivele implicate in proiect. A fost foarte frumos, dar putea fi si mai bine, pentru ca pe o buna bucata de timp ni s-a luat lumina… Asa e cand perioada de tranzitie nu se mai termina! Oricum, concertul a continuat si dupa ce a reaparut lumina, s-au dat o multime de foi de lauda, toti copiii au primit cate un suvenir, cadrele didactice, primariile din Romania, cate un cadou deosebit, cadouri de „aducere-aminte” ca la noi, in Maramuresul Istoric de Nord, viata culturala a romanilor a ramas la un nivel destul de ridicat, iar prin eventualele proiecte europene din viitorul apropiat, ea se va putea reface si mai mult. Oricum, si fara de ele noi nu vom pierde niciodata! Ion Hurau, expert international in cadrul Proiectului Mihai Tour, presedinte ONG „Nordia”