Captivi in banda hotilor

Cotidianul La Stampa, citat de Rompres, a dedicat un vast articol bandelor de romani care rapeau sau cumparau minori in Romania, pentru a-i sili sa fure din magazine si sa devina hoti de buzunare in Italia. ”Niste monstri”, scrie La Stampa. Au rapit sau au convins sa mearga cu ei, amagindu-i cu un loc de munca si bani obtinuti usor, circa 100 de adolescenti romani, aproape toti din orasul Bistrita, din Transilvania. Politia italiana i-a arestat pe capi si complici. Minori de 13-15 ani erau constransi prin violenta sa fure in centre comerciale din nordul Italiei. Fiecare “producea” o prada de circa 800, 1.000 de euro pe zi. Haine, pantofi, dar si computere, play station, parfumuri, cosmetice. Orice obiect de valoare. Un business de 30 de milioane de euro pe an. Adolescentii erau recrutati la iesirea din scoala sau din discoteci. Odata ajunsi la Torino, faceau turul cotidian al supermarket-urilor, urmariti indeaproape de capii bandei. Asta de dimineata pana seara, folosind tehnici brutale, dar eficiente. Bunurile furate erau ascunse in genti de plastic captusite cu staniol, pentru a putea trece fara a declansa alarma in punctele de control electronice. „Negustorii de scalvi” Multi dintre tinerii exploatati au fost timp de 3-4 ani prizonieri. Unii, disperati, au reusit sa fuga si sa se intoarca acasa. Multe familii din Transilvania au denuntat disparitia propriilor copii. Ancheta procurorului Ioan Lumperdean din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism din Romania a ajuns la indiciile deja culese de Brigada Mobila italiana. Politia italiana a identificat in Via Saluzzo, in San Salvario, o locuinta in care statea un grup de adolescenti romani. Ulterior, l-au identificat si pe barbatul care conducea fiecare aspect al “racket”-ului, inclusiv antrenarea. Procurorul Cristina Bianconi, secondata de seful Brigazii Mobile, Sergio Molino, a explicat detaliile unei anchete care a dezvaluit ororile pietei de fiinte umane dintre Italia si Romania. “Un sistem nemilos, care nu le oferea nici o posibilitate de salvare minorilor. Vreau sa le multumesc anchetatorilor romani pentru colaborare. A fost important pentru rezultatul investigatiilor”, au precizat ei. Numele si rolul celor arestati: Lucian Crisan (25 de ani) - seful bandei, care a organizat “hotelul” din Via Saluzzo, nr 17. Trebuie sa raspunda sub acuzatia de reducere la sclavie, trafic si comert cu fiinte umane, favorizare a imigratiei clandestine si sedere indelungata a unor minori destinati comiterii de furturi si tainuire de marfuri furate; Dorina Aurora Ursa (20 de ani); Mihai Ursa (27 de ani), Nicolae Vasil Nedelea (24 de ani) - soferul bandei; George Calini (39 de ani); Daniel Jimborean (33 de ani); Radu Deac (27 de ani); Marcela Lidia (26 de ani). Toti, arestati si expulzati. Povestea captivilor Daniel si Maria sunt doi dintre minorii romani care au ajuns in reteaua “negustorilor de sclavi”. Ambii sunt din Bistrita si au fost batuti si abuzati inainte de a-si castiga libertatea. Daniel este in prezent gradinar, iar Maria locuieste intr-un oras din nordul Italiei si frecventeaza cursurile primului an la Drept. Maria s-a aflat luni de zile la discretia temnicierilor ei. Pe casetele video ale politiei italiene si romane, inregistrate si la Bistrita, se pot vedea scolile si Disco Park-ul, unde banda isi contacta victimele, inainte de a le transforma in sclavi. Daniel era un elev nu prea stralucit. Intr-o zi, un individ i-a spus ca poate castiga bani usor. Multi bani. S-a lasat convins sa plece in Italia. Maria a fost acostata la iesirea din scoala. Niste persoane i-au spus ca lucreaza pentru firme italiene si ca angajau tineri romani, oferindu-le casa si salariu. “Ne-au spus ca in acest fel ne puteam ajuta familiile, puteam cumpara multe lucruri, chiar o masina si ca erau suficiente cateva luni.” In schimb, ce s-a intamplat? Daniel a spus ca e de acord, dupa care l-au asigurat ca munca era usoara, fara riscuri si fara oboseala. Parintii lui nu au stiut nimic, s-a trezit intr-o masina si in cele din urma in Italia, la Torino. Primul impact a fost o casa in San Salvario. Acolo se aflau alti tineri si tinere ca mine. Am inteles imediat ca ceva nu era in regula. Maria a urcat intr-un microbus: „pareau oameni seriosi. Soferul nota intr-un caiet numele tuturor, ca si cum ar fi urmat o procedura, ca si cum cineva ne astepta cu adevarat. In schimb, odata ajunsi in Italia, primul lucru pe care l-au facut a fost sa ne ia pasapoartele. Mi-au explicat ca munca era sa furam in centre comerciale. De dimineata pana seara, si vai de noi daca eram descoperiti sau nu aduceam nimic sefilor. Daca incercai sa fugi sau te revoltai erai batut. Am fost batuta de foarte multe ori. Viata mea era un infern. Nu aveam posibilitatea sa fug. Nu aceasta era viata pe care o visam.” Daniel a sperat ca in cele din urma vor obosi sa-l mai exploateze. Era in Italia, liber sa traiasca, dar... sclav: „intr-o zi seful m-a batut si timp de 15 zile nu am mai putut iesi din casa. Nu va pot descrie frica traita clipa de clipa, de fiecare data cand intram in supermarket-urile in care trebuia sa fur. Sefii ma asteptau la iesire. Trebuia sa le dau lor totul.” Maria a marturisit ca nici macar nu le dadeau mancare, fiind constransi sa fure si alimente, pentru a nu suferi de foame. Nu primeau bani, li se spunea ca trebuiau sa plateasca cheltuielile calatoriei si intretinerii. Pana la urma, Maria a reusit sa fuga si sa-i denunte pe temnicerii ei. Reteaua Pitai In iulie 2003 a fost mai fost arestat un mic clan familial de romi originari din Romania, care faceau trafic cu copii-hoti de buzunare. La un an de la inceperea anchetei procurorului Bouchard, aceasta s-a finalizat cu primele cinci condamnari: 5 ani si jumatate pentru Ilie Pitai, seful clanului; 4 ani si 8 luni pentru sotia sa, Silvia Pitai. Totodata, au fost condamnati si fiica si logodnicul ei, personaje de mai mica importanta ale clanului. O inspectie a nucleului politiei judiciare din cadrul politiei municipale a descoperit intr-o pensiune din centru un grup de minori care se ocupau cu “usurarea portofelelor” celor care coborau din tramvaie sau priveau la vitrinele magazinelor. Copiii aveau in “dotare” un telefon mobil fiecare si interceptand convorbirile s-a obtinut o harta a clanului intre Romania si Italia. A reiesit ca erau cumparati de la o mama, uneori de la o bunica, si ca cei mai mici (in jur de 10 ani) erau cei mai cautati, “deoarece sunt profitabili daca invata rapid sa fure”. S-a descoperit ca unii copii sufereau de enurezis, facand in pat noaptea, din cauza angoasei si fricii de a doua zi dupa furat. Procesele verbale ale procesului mentioneaza o “instruire profesionista” a 5-6 copii romani, incredintata celui mai destoinic dintre ei, singurul care apartinea familiei. Se intuia rapid cine putea avea stofa de hot de buzunare, cine se adapta si cine nu. Cu atat mai bine daca era adolescenta de 15 ani care facea ochi dulci si distragea atentia. “Patronii”, in schimb, nu cedau: stabilisera un buget zilnic de atins si ii “orientau” cu celularul pe micii sclavi spre portofelul “celor care sunt bine imbracati”. La Stampa