Capra neagra, spaga!

Operatiunea GAZETEI, „Spaga de Craciun”, de la hilar spre ilegal l Demnitari si autoritati publice si-au manjit obrazul acceptand sa primeasca un cadou imoral: carne de capra neagra, animal ocrotit de lege! Dupa deja celebrele articole din ciclul „Spagutele” (de Craciun si de Paste) sau „Vindem halci din PSD”, am crezut ca orice incercare de a-i atrage pe mai marii zilei intr-o capcana de aceeasi factura este sortita esecului. Ne-am inselat. Oricat de monstruoasa ni s-a parut momeala, DA, au muscat-o! Aparent, ideea era greu credibila, dar am incercat pe considerent ca un scenariu simplu poate fi de succes, cu conditia ca „executantul” proiectului sa fie un profesionist. Fapt pentru care am si apelat la unul. Ca si in articolele precedente din Ciclul „Spagutele”, un individ fictiv, botezat „Mihali Toader”, sustinea ca e trimis de o personalitate din zona Borsei (personalitate care, evident, nu are nici o legatura cu acest scenariu si al carui nume a fost folosit doar pentru a spori doza de credibilitate a scenariului) pentru a aduce unor sefi din Baia Mare niste „plocoane” mai speciale: pachete cu carne de capra neagra! Stiut fiind faptul ca, prin lege, capra neagra este protejata si considerata monument al naturii, am recurs la acest scenariu pentru a vedea daca o astfel de monstruozitate poate fi acceptata de potentatii zilei. Surpriza! DA. Consilierii carciumari Primul pe care l-am ademenit cu pachetul interzis (dar fictiv, la fel ca si mesagerul Mihali Toader) a fost consilierul local PNL si omul de afaceri Ioan Fodo, cunoscut pentru celebrii sai boi la protap, boi din care s-au infruptat amarastenii iesiti sa chiuie de bucurie in vremea Sarbatorii Castanelor. Dialogul care urmeaza, ca toate celelalte de altfel, este strict autentic. Pastram inregistrarile pentru eventualele confruntari. „Alo, domnu’ Fodo?” „Da.” „Mihali Toader ma numesc si-s din Borsa. Domnu’... m-o trimis la dumneavoastra cu un pachet. Noi aci, pa plan local, am organizat ase, un fel de vanatoare, cum s-ar zace, si o trimis oarece pantru dumneavoastra, oaresce mai special, un pic de carne de capra neagra.” „Ooh!” „No, si io am ajuns, is aci, in Baia, si as vre’ sa stiu unde sa viu sa ne intalnim...” „Domnul Mihali, la restaurantul Bucurestiul, chiar in centru’, unde-i Rivulus (...) Centrala minelor stiti unde-i? Vis-a-vis de Centrala minelor ii restaurantul, unde-i santier acuma. Chiar unde-i santierul, cand ajungeti acolo ma sunati si io ies afara, ca io-s in partea aia unde-i santierul.” Pana sa ne dam seama unde altundeva daca nu afara ar putea sa iasa Fodo, l-am si sunat pe George Pop, tot consilier local (PD) si tot carciumar. „Domnu’ Pop George?” „Da.” „Domnu’ consilier Pop?” „Da.” „Buna zaua. Mihali Toader is, din Borsa viu, din partea lui domnu’...” „Asa.” „Domnu’ va trimete pan mine, asa, un mic pachetel de Craciun, ii vorba de un pic de carne de capra neagra si stiti dumneavoastra, pantru ai nostri viu, pantru mai multi, pantru colegii din Alianta si vreu sa va aduc undeva, unde zaceti dumneavoastra sa ne intalnim.” „D-apoi io-s la restaurant, la Pop Star, cum intrati in Baia Mare, pa dreapta...” „Si cum sa fac, sa viu inauntru, la dumneavoastra? Sa viu cu pachetalul inauntru? Cum sa fac?” „Puteti veni, da’ di ce? Si vorbiti cu fata de la bar, ca io-s la bucatarie, am ceva treaba. Deci, stiti unde-i, pasta drum de la IMUAS.” „Ma descurc, ca intreb un taximetrist. Vin mintenas, domnu’ consilier.” Nu ne-a mirat decat naturaletea cu care George Pop a acceptat pachetul. De parca ideea de a masacra si ultimele capre negre care au mai ramas in Maramures, a le portiona si a le face cadou unor sefi ar fi la fel de normal ca si elaborarea si votarea unor proiecte de hotarare in Consiliul Local. Directori de 2 lei (vechi) Dupa doi consilieri locali, ne-a interesat cam care ar fi reactia la „indecenta” noastra oferta din partea a doi directori de institutii ale Statului; unul cu cravate inflorate ca-n Hawaii, chiar daca aia n-au capre negre, iar celalalt un „protector” al copilasilor institutionalizati, cam cum ar fi lupul la stana cu capre negre, desigur. Este vorba despre Virgil Tantas, seful agriculturii maramuresene, si Nicolae Boitor, seful Directiei pentru Protectia Copilului. Urmeaza doua dialoguri la fel de stupefiante: “Alo, domnu’ Tantas?” “Da.” “Domnu’ director, nu?” “Da, eu sunt.” “Buna zaua! Mihali Toader sunt si de la Borsa viu.” “Buna ziua!” “Stiti, m-o timis sefu’, dom’ … Cu ceva de sarbatori, ca pantru oamenii Aliantei. Un mic pachetel cu niste carne de capra neagra. Am organizat noi aici, pe plan local o vanatoare si ne-am gandit sa va aducem ceva.”“Da, da, asa.” “Cum facem?” “Da’, unde sunteti dumneavoastra?” “Apai, cum m-am coborat io aci, is pa undeva pan centru’.” “Ati mai fost in oras?” “Am mai fost, daraca.” “Eu sunt la Prefectura. Stiti, in cladirea alaturata, la etaj.” “Gasasc io. Doara is cu masina.” “Da? Atunci, stiti cum facem… Cu ce masina sunteti?” “Un...” “Alb, verde?” “Alb, da’ de unde ati stiut?” „Ehe ,hee, hee!” „No, cum facem?” „O sa-l trimit pe soferul meu, ca io nu pot, ca-s intr-o sedinta.” “Asa, acolo in fata?” “Da, sigur, in parcare. Mutumesc si doresc salutari si urari la toata Borsa si in special la dumneavoastra.” „Alo, domnu’ director Boitor?” „Da, poftiti” „Mihali Toader is, din Borsa si domnu’ ... m-o trimas la dumneavoastra sa va aduc o mica atentie, un mic pachetel cu ocazia sarbatorilor si no, ii un vanat ase mai special. Am organizat noi o vanatoare, noi intre noi, pa plan local, si as veni sa va aduc pachetul aista.” „Da’ nu trebuia sa se deranjeze domnu’... pentru asta.” „Da’ nu s-o deranjat, stati linistit, nu-i nici o problema din punctu’ asta de vedere. Ca poate ni-ti ajuta si dumneavoastra cu asistentii astia maternali...” „Auzi, nu mai povestim noi nimica pa telefon. Dumneata unde esti?” „Unde sinteti, spuneti-mi, ca io-s aici... Cum sa va spui, ca-i un pic de vanat, de capra neagra, mai special un pic.” „Unde sa viu?” „Io-s aci, cum am coborat... ii un PECO pa Baia Sprie.” „No, hai la PECO-ul ala din Hatvan, stii unde-i PECO-ul ala?” „Ma descurc. O masina alba am io...” „Io am un Cielo, gri metalizat...” „Bine, in zece minute ajung” „Si mai mult... Cielo, un albastru metalizat ii...” Probabil ideea ca Boitor o sa manance de sarbatori ce mancau grofii pe vremuri l-a emotionat atat de tare incat, un moment, n-a mai stiut nici ce culoare are masina personala. „Doamna” care scuipa si „pensionara” Ca sa nu fim acuzati de misoginism, ca nici nu suntem, am respectat si dreptul femeilor de a primi o spaga monstruoasa. Prima pe care am apelat-o a fost Doina Barbus, consilier local PNL. „Doamna consilier, doamna Barbus?” „Da.” „Mihali Toader is, din Borsa, si m-o trimas sefu’ la dumneavoastra si la tati ai nostri, sa va aduc un mic pachetel ase; ii vorba de un pic de carne de capra neagra si unde sa stiu sa viu sa v-o aduc?” „Care sefu’? Ala? (Barbus pomeneste un nume, noi ii furnizam altul) „Da’, la toti consilierii sau la...?” „Acuma la toti consilierii! La ai nostri, stiti dumneavoastra... Unde sa viu sa va aduc?” „La ai nostri, la ai nostri, care? Care-s in tabara lui Nelu Hoban? Spuneti ai nostri... da’ la care, ca acuma io, ma-ntelegeti, nu?” „La oamenii cu suflet bun, de-ai nostri, stiti dumneavoastra care... Si as vrea sa va aduc vanatul asta mai special, ca am organizat o vanatoare si o zas sefu’... du-te, ma, musai, si du-le si la oamenii astia ai nostri...” „Si la cine le-ai dus?” „Am adus la mai multa lume. Da’ di ce ma intrebati ase, ca la cine am mai adus?” „Stai, stai, stai, ca io nu stiu cum sa-ti spun domnu’ Mihali... Adica io nu am chef sa ajung pa la ziar.” „Da’ dumneavoastra ce-ati crezut, ca io lucru la ziar? Nu va faceti griji de asta, doamna consilier. No, acuma am facut atata drum pana aicea...” „Da’ numa’ pantru mine, atata drum?” „Nu numa’ pantru dumneavoastra. Am mai multe pachete... iti vide, in portbagaj... Nu va faceti probleme. Si pantru domnu’ Fodo, am vorbit cu dumnealui si nu-i problema...” „Da? No, ii clar atunci... Am vrut sa-mi spui cateva nume, mai...” „Nu-mi cereti mai mult de atata, ca voi spune cand ne-om intalni. ”Bine, bine. Stau la..., la etajul cinci, da’ nu stiu cum sa fac, ca-i stricat interfonul, la apartamentul... casa mea-i cu fundu-n sus, ca zugravesc.” „Doamna consilier, nu-i cazul sa viu io sus. Trimeteti pe cineva ori iti veni dumneavoastra pana jos. Cam in zace minute, cat ajung.” „Ma uit pe geam...” A doua zi dupa redactarea articolului, cineva ne-a intrebat: „Ma, ce aveti cu femeia, ca statea la geam si va astepta?” Poate ca sa ne scuipe, ca asa ne-a mai amenintat. Ma rog... Cu voia dumneavoastra, a doua, dupa numarul de pe tricou, a fost Lucica Pop, directorul Casei Judetene de Pensii. „Doamna directoare Lucica Pop?” „Da.” „Saru’ mana doamna directoare, Mihali Toader is, din Borsa. Doamna directoare, m-o trimas sefu’...” „Care, domnu...?” „Da, ala,” „Unde sunteti?” „Cu un pachetal asa, pantru dumneavoastra si pantru niste oameni importanti, de-ai nostri, niste colegi de Alianta, ca doara asta sintem...” „Uuh, ha, ha ha!” „Dansu-i atent de obicei si io am mai fost pa aicea pan oras si am lasat cate un pachetal in stanga, in dreapta si as vrea sa viu si la dumneavoastra sa va aduc niste vanat din aista mai special, ca am organizat o vanatoare pa plan local, la noi... un pic de carne de capra neagra si as vre’ sa stiu unde sa viu sa v-o las, ori cum zaceti dumneavoastra.” „Io sunt acolo, la Casa, la Casa Judeteana si nu stiu cum sa fac...” „Apai cum iti zace dumneavoastra. Io-s cu masina, nu conteaza unde, io viu si va aduc. Ma cam pazasc un pic, ca mai am de lasat doua pachetale si m-as duce cata casa.” „Aha, aha...” „Si ma tem sa nu ma prinda oarecumva p-aci...” „Da, da, da... Stiti ce? Intrati la Casa Judeteana. O sa-i spun eu la gardian, si lasati la gardian jos, bine? Chiar daca n-o sa fiu aci, bine?” „Dumnealui mi-o zis ca sa va dau la dumneavoastra personal si mi-i cumva sa nu-l ascult... Stiti cum ii...”Deci, da... Cand ii, sun eu la gardian sa va lase sus.” Noi credem ca Lucica Pop are cel putin o problema. Cum sa-i lasi unui gardian carne de capra neagra? Nehotaratul si prudentul Nu era bine daca nu ajungeam si la un parlamentar cu oferta noastra. I-am sunat pe mai multi, dar singurul aflat in gratiile zeitei telefoniei mobile (nu stim daca si ascultate, ca doar nu degeaba e seful Comisiei parlamentare de Control a activitatii SRI) a fost Radu Stroe, senator PNL, cica de Maramures. „Alo, domnu’ senator Radu Stroe?” „Da, eu.” „Domnul senator Stroe?” Da,da.” „Buna ziua, Toader Mihali ma numesc si din partea lu’ domnu... va sun, din partea sefului, domnul...” „Da.” „Si, domnu’ senator, amu io ma ocup cu treaba asta de a imparti niste cadouri din partea domnului... si as vrea sa-mi spuneti cum sa fac, ca am un pachetal sa vi-l trimat. Mere un coleg de-al nostru in Bucuresti... Cum sa fac, sa vi-l trimat la Bucuresti?” „Auleu, ce cadou, domule? Cum sa...” „Ii vorba despre... am organizat noi, ase, o vanatoare...” „Da’ nu trebuie, domnule...” „Numa’ un pic, stati, ca sefu’ ii de-al nostru, ii om la locul lui si ase face cu tata lumea. Am fost si aci, pan Baia Mare, la ai nostri, ai Aliantei... Si ce-as vrea sa va intreb... Ii un pic de carne de capra neagra si nu stiu cum sa fac...” „Ce... Doamne iarta-ma! Dati-mi..., auzi, unde esti acuma, la Borsa? Suna-ma intr-un sfert de ora, ca sunt intr-o sedinta acuma. Sa ma suni peste un sfert de ora, da?” „Peste un sfert de ora, bine.” „Bine, te pup. Pa, pa!” Tinand cont de natura activitatii pe care o desfasoara, putem spune ca parlamentarul liberal a dat dovada de prudenta... Banuim ca in urmatorul sfert de ora de dupa discutia avuta cu noi, Stroe a dat mai multe telefoane. Sau nu. Cel care s-a amuzat copios de tentativa noastra de a-l „pata” cu o spaga a fost Ovidiu Pop, zis Ekka, consilier local PNL. „Domnu’ consilier Pop Ovidiu?” „Da.” „Buna ziua, Mihali Toader is, din Borsa.” „Va salut.” „Domnu’ consilier, din partea lu’ sefu’, din partea lu’ domnu’... viu ase, la dumneavoastra. Am mai fost si pa la altii si am lasat ase, niste atentii din partea lu’ domnu’... „Ha ,ha, ha, ha, ha! Ce atentii? No, ziceti ce aveti de zis, sa vad...” „Da’ di ce ati ras?” „Cum?” „Di ce ati ras?” „Am ras, ca anii trecuti o aparut in presa texte de genul asta. Dadeau ziaristii ca din partea nu stiu cui sa aduceti ceva. Si tati o zas: no, bine, hai si pune-mi-l acole... Ha, ha, ha, ha... De aia am ras! S-o facut si poante pa tema asta.” „Domnu’ consilier, la cata scoala am io, nu cred ca poci ajunge ziarist.” „Ha, ha, ha, ha, ha, ha! De aia m-o pufnit rasu’, ca mi-am adus aminte de fazele astea, de anii trecuti.” „Am inteles, am inteles. Io nu stiu acuma, daca dumneavoastra aveti fata de mine o retinere, cum sa fac? Ca domnu’... o zas ca sa viu sa va dau pachetul. Ii vorba despre un pic de vanat, ca noi am organizat pa plan local o... de asta... o vanatoare si am adus un pic de carne de capra neagra.” „Capra neagra nu, ca ala-i periculos. Nu, nu, nu, ala-i monument, mai! Nu, nu, nu ma incurc cu asa ceva.” S-ar putea ca Ovidiu Pop sa se fi prins de farsa noastra. Sigur este faptul ca a fost singurul care ne-a atras atentia asupra faptului ca obiectul spagii, respectiv capra neagra, este un monument al naturii si e periculos sa accepti asa ceva. In rest, pe cine sa intereseze ca Rupicapra rupicapra este un animal ocrotit si protejat prin lege? Ar mai fi de amintit ceva: in aceasta perioada a anului nu se vaneaza decat iepuri, mistreti si rapitori cu pene. Stim chestia asta, ca ne-am interesat... Ioan BOTIS, Nicolae TEREMTUS