Capitularea Germaniei

* In 7 mai 1945, la Reims, in Franta, a fost semnat actul capitularii Germaniei. Capitularea necondiționata a forțelor germane a fost semnata de Generaloberst Alfred Jodl, din partea Oberkommando der Wehrmacht (Inaltul Comandament al Forțelor Armate) ºi de reprezentantul noului Preºedinte al Reichului, Marele Amiral Karl Donitz.. Pe 25 aprilie, trupele sovietice ºi americane au facut jonctiunea, taind practic Germania in doua. Primele unitati aliate care au intrat in contact au fost Divizia americana de infanterie a 69-a din cadrul Armatei americane ºi Divizia sovietica a 69-a de Garda din cadrul Armatei sovietice a 5-a de Garda. Intalnirea s-a produs la Torgau, pe raul Elba. Pe 27 aprilie, in vreme ce fortele Aliatilor se apropiau de Milano, dictatorul italian Benito Mussolini a fost capturat de partizanii italieni. Mussolini incerca sa fuga in din tara ºi calatorea in mijlocul unui batalion german de artilerie antiaeriana. Pe 28 aprilie, Mussolini, Clara Petacci, (amanta dictatorului) ºi cativa oficiali fasciºti italieni capturati odata cu el au fost duºi la Mezzegra, unde au fost executati. Trupurile celor uciºi au fost duse mai apoi in Milano, unde au fost spanzurate cu capul in jos in fata unei benzinarii. Pe 30 aprilie, in plina desfaºurare a Bataliei Berlinului, dictatorul german Adolf Hitler ºi sotia lui Eva Braun s-au sinucis in bunkerul Führerului. Braun se casatorise cu Hitler cu doar cateva ore mai inainte de a se sinucide. In testamentul sau, Hitler il desemna pe Karl Donitz ca succesor ºi nou Reichsprasident ("Preºedinte al Reichului") iar pe Joseph Goebbels il numea Reichskanzler ("Cancelar al Reichului"). Goebbels s-a sinucis insa pe 1 mai 1945, lasandu-i lui Donitz toata responsabilitatea negocierii capitularii. Donitz l-a rugat pe Ludwig von Krosig sa accepte functia de Reichskanzler, dar acesta a acceptat numai cu conditia ca titulatura functiei lui sa fie aceea de "prim ministru al guvernului". Pe 1 mai, generalul SS Karl Wolff ºi comandantul Armatei a 10-a germane, generalul Heinrich von Vietinghoff, au semnat cu Aliatii occidentali, dupa negocieri indelungate, secrete ºi neautorizate, (care au fost considerate de Uniunea Sovietica o tentativa de semnare a unei paci separate), o intelegere de capitulare neconditionata a fortelor germane din Italia (2 mai). Batalia Berlinului s-a incheiat pe 2 mai. Pe aceasta data, generalul de artilerie Helmuth Weidling, comandantul Zonei defensive a Berlinului, a predat in mod necondiționat capitala generalului Armatei Roºii Vasili Ciuikov. In aceeaºi zi, comandantii Grupului de Armate Vistula, Kurt von Tippelskirch ºi Hasso von Manteuffel s-au predat alaturi de subordonații lor Aliatilor occidentali. Pe 4 mai 1945, feldmareºalul britanic Bernard Law Montgomery a primit din partea amiralului Hans-Georg von Friedeburg predarea neconditionata a fortelor germane din "Olanda, nord-vestul Germaniei, inclusiv din Insulele Frisiane ºi Heligoland ºi alte insule, din Schleswig-Holstein ºi din Danemarca… inclusiv a tuturor vaselor maritime din aceste zone". Cum amiralul Karl Donitz era ºi comandantul operational al unora dintre aceste forte, capitularea acestora a fost considerat un semnal al faptului ca razboiul european s-a incheiat. Pe 5 mai, Donitz a ordonat tuturor submarinelor germane sa inceteze operatiunile militare ºi sa se reintoarca la bazele lor. La ora 14:30, generalul Hermann Foertsch a capitulat cu toate fortele dintre muntii Boemiei ºi raul Inn in fata generalului Jacob L. Devers, comandantul Grupului al 6-lea de armate americane. La ora 16:00, generalul Johannes Blaskowitz, comandantul trupelor germane din Olanda s-a predat generalului canadian Charles Foulkes in prezenta printului Bernhard, comandantul Fortelor militare olandeze din interior. In Dresda, gauleiterul Martin Mutschmann a facut cunoscut faptul ca pe frontul de rasarit urma sa fie lansata o ofensiva de proportii. Doar doua zile mai tarziu, Mutschmann a fost luat prizonier de trupele sovietice in timp ce incerca sa fuga din fata inaintarii Armatei Roºii. Pe 6 mai la ora 18:00, generalul Hermann Niehoff, comandantul oraºului fortificat Breslau, oraº asediat de mai multe luni, s-a predat sovieticilor. O jumatate de ora mai tarziu, generalul Alfred Jodl a sosit la Rheims ºi, in conformitate cu ordinele primite de la Donitz, a anuntat intentia germanilor de a capitula in fata Aliatilor occidentali. Era aceeaºi initiativa pe care o prezentase mai devreme ºi von Friedeburg lui Montgomery ºi, la fel ca ºi Montgomery, Dwight D. Eisenhower a amenintat ca va reuza orice negociere, fiind dispus sa accepte doar o capitulare neconditionata. Eisenhower i-a spus in mod explicit lui Jodl ca va ordona fortelor americano-engleze sa ii impinga pe germani catre rasarit pentru a-i obliga sa se predea sovieticilor. Jodl l-a informat rapid pe Donitz, care se afla la Flensburg, despre pozitia lui Eisenhower. La scurta vreme dupa miezul noptii, Donitz a acceptat inevitabilul ºi i-a transmis lui Jodl autorizatia privind capitularea totala ºi necondiționata a tutror fortelor germane. La ora 02:41 a zilei de 7 mai 1945, la sediul Cartierului general al Fortelor Expeditionare Aliate din Rheims, Franta, ºeful OKW – Comandamentul Suprem al Armatei Germane, generalul Alfred Jodl, a semnat documentele capitularii neconditionate a tuturor fortelor germane in fata Aliatilor. Acest document includea fraza: "Toate fortele sub controlul german sa inceteze operatiunile active la orele 23:01 Ora Europei Centrale (OEC) pe 8 mai 1945." In ziua urmatoare, generalul Wilhelm Keitel ºi alti reprezentanti ai OKW-ului au plecat la Berlin ºi la scurta vreme dupa miezul noptii au semnat un document similar, capituland in mod explicit in fața fortelor sovietice, in prezenta generalului Gheorghi Jukov. Cum vestea incetarii luptelor in Europa a ajuns in Uniunea Sovietica in data de 9 mai datorita diferentei de fus orar, aceasta data a fost proclamata Ziua Victoriei. Acest act al capitularii se aplica tuturor tuturor fortelor armate terestre, aeriene ºi navale care se aflau in acel moment sub controlul OKW-ului. In ciuda faptului ca marea majoritate a comandanților militari germani s-au supus ordinului de capitulare dat de OKW, au existat ºi exceptii. Cea mai importanta forta care a refuzat sa capituleze a fost Grupul de Armate Centru de sub comanda mareºalului Ferdinand Schorner, care fusese promovat Comandant Suprem al Forțelor Armate (OKH) pe 30 aprilie prin testamentul lui Adolf Hitler. La fel ca ºi in cazul altor institutii din Germania Nazista, controlul armatei era imparțita intre OKW ºi OKH. Pana in 1945, OKW a controlat toate fortele germane de pe toate teatrele de lupta, cu excepția celor de pe frontul de rasarit, care, pana la sinuciderea sa, erau subordonate OKH-ului ºi prin acesta direct lui Hitler. Astfel, era neclar daca Schorner se afla sau nu sub controlul OKW-ului pe 8 mai, sau daca era nevoie ca Donitz ori von Krosigk sa-i ordone lui Schorner sa capituleze. Aceasta dilema a fost rezolvata pe calea armelor. Pe 8 mai, Schorner a parasit postul sau de comanda ºi a fugit in Austria. Uniunea Sovietica a organizat Ofensiva Praga, in timpul careia o copleºitoare forta sovietica a fost aruncata in lupta impotriva Grupului de Armate Centru, care a fost fortat sa capituleze pe 11 mai. (Trupele sovietice au intrat in Praga pe 12 mai). Dupa semnarea acestui act al capitularii, Inaltul Comandament a emis ordine catre toate fortele armate de sub comanda sa, cerandu-le sa inceteze toate operatiunile exact la ora 23:01, ora Europei Centrale a zilei de 8 mai 1945. Acest act al capitularii legaliza capitularea neconditionata a tuturor fortelor germane, punand astfel capat razboiului in Europa. Singurul reprezentant al Uniunii Sovietice de la Cartierul General Aliat de la Rheims a fost generalul Ivan Susloparov, ofiterul de legatura al Armatei Roºii cu Aliatii occidentali. Sarcinile ºi autoritatea generalului Susloparov nu erau prea clare ºi el nu a avut la dispozitie mijloacele necesare pentru a lua legatura Kremlinul. Cu toate acestea, ºi-a permis sa riºte sa semneze din partea URSS-ului. El a facut o nota, conform careia acest act al capitularii poate fi inlocuit cu unul nou in viitor. Iosif Visarionovici Stalin a fost nemultumit de conditiile in care a fost semnat actul capitularii. El considera ca Germania trebuia sa capituleze doar in fata imputernicitului comandantului suprem al Armatei Roºii ºi a insistat ca actul de la Rheims sa fie considerat doar unul preliminar, ceremonia finala urmand sa fie semnata la Berlin, unde se afla cartierul general al mareºalului Gheorghi Jukov. Al doilea act al capitularii a fost semant la scurta vreme dupa ora 0:00 a zilei de 8 mai 1945, intr-o suburbie a Berlinului. Ceremonia semnarii a avut loc intr-o vila din Karlshorst, unde se afla in zilele noastre Muzeul Rus de razboi. Reprezentantii URSS, Regatului Unit, Frantei ºi SUA au sosit la scurta vreme dupa miezul noptii. Dupa ce mareºalul Jukov a deschis ceremonia, reprezentantii germani au semant Actul final al capitularii neconditionate a Germaniei, care a intrat in actiune la ora 23:01 ora Europei Centrale. Karl Donitz a continuat sa actioneze ca ºef al statului german, dar guvernul de la Flensburg (numit aºa pentru ca functiona la Flensburg ºi controla doar o mica zona din jurul oraºului) nu a fost recunoscut de puterile aliate ºi a fost dizolvat in momentul in care membrii lui au fost arestati de fortele britanice pe 23 mai 1945. Aliatii au descoperit ca au o problema, deoarece capitulasera neconditionat numai fortele armate germane, nu ºi guvernul civil german. Aceasta a fost considerata o problema foarte importanta, deoarece in 1918 capitulase doar guvernul civil imperial german, nu ºi armata imperiala. Acest fapt i-a permis lui Hitler sa se foloseasca de mitul „injunghierii pe la spate”. Aliatii nu au dorit sa riºte ca un viitor regim german ostil sa se foloseasca de faptul ca autoritatile civile nu semnasera niciun act de capitulare. In cele din urma, puterile invingatoare au decis sa nu recunoasca guvernul lui Donitz ºi in schimb au semnat un domument al celor patru puteri prin care se crea Comisia Aliata de Control. Pe 5 iulie 1945, cele patru puteri au semnat un document in Berlin, iar situația de facto a devenit de jure. Acest fapt era in conformitate cu art. 4 al primului act al capitularii semnat la Rheims. In perioada iulie – august 1945, liderii puterilor invingatoare au purtat discutii la Conferința de la Potsdam cu privire la formarea unui guvern postbelic, schimbarile frontierelor interbelice, demilitarizarea, denazificarea ºi reparatiile de razboi ale Germaniei. Participantii la semnarea actului capitularii Uniunea Sovietica: Mareºalul Gheorghi Jukov din partea Comandamentului Suprem al Armatei Roºii. Regatul Unit: adjunctul Comandamentului Suprem al Fortelor Expeditionare Aliate mareºal al RAF, Arthur William Tedder. Franta: General Jean de Lattre de Tassigny, comandant al Armatei * franceze. Statele Unite: Generalul Carl Spaatz, comandantul Fortelor Aeriene Strategice ale SUA. Germania: amiralul Hans-Georg von Friedeburg, comandantul suprem al Kriegsmarine., general-colonel Hans-Jurgen Stumpff, reprezentant al Luftwaffe ºi feldmareºalul Wilhelm Keitel, ºeful Statului Major al Oberkommando der Wehrmacht. Uniunea Sovietica nu a fost de acord cu participarea reprezentantului Poloniei la ceremonia de semnare a capitularii. Ioan BOTIS