Capitala turismului institutional

Toate drumurile diplomatiei europene duc spre Strasbourg. Orasul alsacian din estul Frantei este o atractie turistica recunoscuta atat datorita cladirilor moderne care adapostesc Parlamentul european, Consiliul Europei si multe alte institutii internationale, cat si datorita monumentelor istorice. Strasbourg, un oras istoric plin de modernism. Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Parlamentul Europei sau Consiliul Europei sunt doar cateva dintre institutiile europene gazduite de orasul din Alsacia (regiune din estul Frantei). Desi are o populatie ce depaseste cu putin 250.000 de locuitori, Strasbourg este considerat a doua capitala a Europei, dupa Bruxelles, gazduind reprezentante si consulate din peste 71 de tari. Totusi, locuitorii orasului nu par sa dea o atentie deosebita miilor de oficiali care negociaza zi de zi soarta Europei. Strazile linistite ale orasului par a fi rupte de agitatia din interiorul cladirilor uriase care adapostesc institutiile europene. Pe langa „turismul institutional” de care se bucura din plin, Strasbourg este si o apreciata atractie turistica. Asezat pe malul stang al Rinului, orasul este traversat de un afluent al acestuia, iar zecile de poduri care il strabat ii ofera un aspect pitoresc. Istoria orasului alsacian are multe interferente cu istoria Frantei. Aici a compus in 1792 Rouget de Lisle “Cantecul de razboi al armatei de pe Rin”, cunoscut apoi sub numele „La Marseillaise”, imnul francez. Orasul a fost ocupat de Germania in anul 1870, dupa un asediu de sapte saptamani si a ramas sub dominatia si influenta germana pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial. Reanexat la Germania in anul 1940, si din nou revenit in posesia Frantei, in perioada postbelica, Strasbourg pastreaza si acum acel amestec franco-german care l-a consacrat. Mica Franta Una dintre principalele atractii turistice ale Strasbourgului este un cartier vechi, numit „Petite France” („Mica Franta” - in fotografie). Casele din lemn pastreaza si acum arhitectura secolelor XVI-XVII. In mare parte, cartierul este circulat doar cu bicicleta sau pe jos, dar este legat de oras prin numeroasele poduri. „Mica Franta” este o oaza de liniste. Zumzetul alsacienilor inveseliti dupa cateva pahare cu vin (regiunea fiind una dintre cele mai importante zone viticole ale Frantei) nu respira printre grinzile caselor vechi care gazduiesc zeci de localuri. Ziua cartierul este aproape pustiu, insa noaptea, invie. Legenda spune ca acest cartier si-a primit numele de la un spital pe care-l gazduia prin secolul al XVII-lea si care se numea astfel. La fel de celebra ca „Mica Franta” este si catedrala Notre Dame din Strasbourg, care se intinde cu semetie deasupra orasului, pastorind parca zecile de edificii religioase din interiorul orasului. Constructia catedralei a fost inceputa in 1015 si a durat aproape 40 de ani. La fel ca si orasul, si catedrala a avut o evolutie zbuciumata. Dupa ce a fost distrusa de o furtuna puternica (in 1074) si de doua incendii (in 1136 si 1140), catedrala a fost reconstruita din temelii. Refacerea asezamantului a fost inceputa in jurul anului 1176 si a fost finalizata abia in 1277. Realizata in stil gotic, catedrala are o arhitectura asemanatoare catedralei Notre Dame din Paris. Numeroasele statui, vitraliile sau picturile murale datate ca apartinand secolelor XIII-XV sunt doar cateva din „bijuteriile” catedralei. Tot in catedrala Notre Dame din Strasbourg poate fi vazut si un enorm orologiu din secolul al XVII-lea. Aceste obiective fac din Strasbourg o destinatie turistica ideala. De altfel, numeroasele institutii de invatamant din oras fac din Strasbourg o destinatie atractiva si pentru cei care vor sa invete in universitati cu traditie. Mihaela MIHALEA mihaela@gazetademaramures.ro