Cântecul de lebădă al Romaltyn Baia Mare. Un nou proces câştigat!

În toiul unei ierni capricioase, viaţa publico-socio-economică a municipiului Baia Mare a fost tulburată de o ştire venită prin eter. Zilele trecute s-a dat sentinţa într-unul dintre cele mai interesante procese cu miză economică, cel în care SC Romaltyn a dat în judecată Consiliul Local Baia Mare. A fost a doua instanţă, iar societatea băimăreană a câştigat şi în Sălaj. Cu toate acestea, situaţia de la Romaltyn este departe de a se fi soluţionat. Povestea continuă!

După cum se ştie, SC Romaltyn intenţiona să prelucreze halda de steril de la Flotaţia Centrală, circa 10 milioane de tone de steril, rezultat din operaţiunile de prelucrare a minereului neferos scos în zeci de ani de minerit în perimetrele miniere maramureşene. SC Romaltyn este o societate privată şi, după succesive preluări, s-a aflat în administrarea lui Ion Sturza, om de afaceri român, din Moldova de peste Prut. În cei câţiva ani de când au preluat ”fabrica de aur”, cei de la Romaltyn au investit sume considerabile pentru a respecta normele de mediu, foarte stricte, impuse de legislaţia românească după accidentul tehnologic din 2000. Atunci s-au deversat ape cu cianură în Tisa şi până în Dunăre.

A fost unul dintre cele mai importante accidente de acest fel şi pe seama căruia s-au spus poveşti, fantezii, legende urbane şi maghiare. Nici până astăzi, cel puţin în spaţiul public, nu a apărut tot adevărul şi toate implicaţiile acestui accident. Australienii, cei care erau proprietarii fabricii, în acel moment, au plecat rapid cu portofelele pline de dolari, fără să dea vreo socoteală pentru posibilele culpe în exploatarea iazului Aurul, cel care s-a rupt. A rămas Baia Mare şi prin extensie România să plătească oalele sparte, de la bani, la capital de imagine. Mulţi ani, Baia Mare a figurat pe hărţi cu desenul unui cap de mort deoarece oraşul de pe Săsar era un campion al poluării, iar accidentul din 2000 dăduse o nouă dimensiune acestui fapt.

Din 2000 a urmat încercarea de a repune o afacere profitabilă pe făgaşul economic, pe drumurile economiei de piaţă şi concurenţiale. Paradoxul e că această afacere este din start profitabilă, fiind vorba de aur şi argint, dar în democraţie lucrurile par a fi mai complicate. Ca atare, nu s-a prea reuşit, semn că cei veniţi la începutul anilor 90 nu au dorit decât să dea un tun în Baia Mare, adică să se îmbogăţească, având o investiţie de mărime medie, rapid şi fără a cântări consecinţele unor acţiuni ce au dus la dezastru. Şi s-au îmbogăţit şi australieni şi români, dintre şefii din minerit sau de pe la sindicate. Acum huzuresc prin târg sau pe meleaguri la care oamenii obişnuiţi nici nu visează să ajungă.

Într-un final, a venit Ion Sturza cu un fond de investiţii şi cu acţionari kazahi importanţi şi a început o nouă eră în afacerea Aurul.

Pentru Baia Mare este esenţial ca centura de sterile ce înconjoară oraşul să fie eliminată, probabil fiind cea mai importantă sursă de poluare a oraşului. Praful fin cu metale grele, cianuri, arsen şi alte otrăvuri chimice se insinuează pervers în sufletele celor din Baia Mare, pe fereastră, de pe drum, prin operaţiunea simplă, dar esenţială pentru viaţă, de-a expira şi de-a inspira. În perioada australienilor hapsâni a fost prelucrată halda de la Meda, o haldă aflată chiar în oraş. A mai rămas halda de la Flotaţia Centrală, o haldă pentru care Romaltyn are licenţă de exploatare. O situaţie preluată de la cei de dinainte.

Sturza a dorit să facă o afacere bună şi pentru el, şi pentru acţionari, dar şi pentru oraş.

În primele momente, după venirea în Baia Mare, părea că lucrurile se îndreaptă spre o rezolvare pozitivă. Apoi, dihonia a intrat în toate şi toţi şi s-a ajuns la procese, instanţe şi falşi ecologişti ce au spurcat orice urmă de afacere, mai ales că Sturza nu a dorit să alimenteze cu bani aburelile celor ce aveau asociaţii de revoluţionari, pensii şi bani făcuţi uşor într-un capitalism sălbatic, aşa cum a fost în România anilor 90. Şi au început procesele.

În cel de acuma, SC Romaltyn a acţionat în instanţă CL Baia Mare pentru anularea HCL 120. Este a doua judecare a cauzei, anul trecut SC Romaltyn a câştigat, iar Curtea de apel Cluj a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul din Sălaj. Au avut loc înfăţişări, iar sentinţa a rămas în pronunţare pentru sfârşitul lunii ianuarie. Spre mirarea unora, sentinţa a fost din nou favorabilă societăţii băimărene. A câştigat a doua oară. În această situaţie, CL Baia Mare mai are o singură cale de atac, la Curtea de Apel Cluj, iar în situaţia în care va pierde din nou, dacă se va face un recurs, sentinţa va fi definitivă, iar HCL 120 va fi anulat. Prin acest HCL, administraţia băimăreană s-a opus continuării investiţiilor societăţii. Din acest motiv nu s-au putut obţine avizele de mediu, respectiv continuarea activităţii.

Din informaţiile noastre, apelul administraţiei se poate face doar după motivarea sentinţei. În acest moment nu este dată motivarea. Pe un simplu calcul, ar dura până prin martie sau aprilie. Curtea de Apel nu mai are motiv să amâne judecarea probabilului apel, nici să caseze sentinţa, în concluzie, povestea HCL 120 ar trebui să se finalizeze.

Ce s-ar putea întâmpla într-un astfel de scenariu? Prin anularea HCL 120, administraţia ar fi obligată să dea certificatele de urbanism cerute de Romaltyn. Dar aici apare o nouă situaţie.

Societatea băimăreană a făcut mai multe solicitări către CL Baia Mare, solicitări care ar fi permis continuarea lucrărilor. Dar administraţia a respins invocând, de ceva vreme, HCL 84 din 2010. Pe baza acestui HCL, administraţia a trimis negări societăţii băimărene, respectiv că pe terenul între Mall şi Aurul nu este voie a se construi.

Şi acest HCL a fost atacat în instanţă de către Romaltyn. Va avea loc o înfăţişare nu peste mult timp. Dar în acest caz, lucrurile sunt mai complicate. Acest HCL trebuia atacat atunci când a fost emis. Acum societatea ar putea pierde pe motiv de tardivitate.

Pe de altă parte, Romaltyn a prezentat în instanţă poziţia faţă de aceste interdicţii, aducând date şi exemple prin care vor să demonstreze că doar societăţii băimărene i s-a pus interdicţie. În schimb, alţii ar fi putut construi, de la valutişti la alte categorii, afirmă sursele noastre.

Aceasta este situaţia în acest moment.

Romaltyn în aşteptare

Potrivit surselor noastre, în Baia Mare nu se ştie exact ce ar putea urma în situaţia în care procesele ar fi câştigate de Romaltyn. După pauza forţată de vreo doi ani şi investiţii consistente acţionarii kazachi nu prea mai vor să alimenteze o investiţie ce nu are viitor, cel puţin imediat. Pe de altă parte, atârnă greu şi contextul economic internaţional,faptul că preţul aurului a scăzut.

Se mai vorbeşte că Ion Sturza şi fondul pe care îl administrază a rămas în societatea băimăreană, dar kazahii ar avea majoritatea.