Canoanele ceramicii vechi - un maramuresean foloseste o tehnica veche de 4-500 de ani

Scolit in atelierul tatalui sau, mai intai in tehnica picturii si a desenului, Daniel Les si-a gasit calea artistica in lumea ceramicii. Asa cum se intampla, din pacate, cu multi artisti romani, Daniel Les este mai cunoscut in strainatate decat in tara, fapt care nu pare sa-l incomodeze. Se simte implinit printre statuetele ceramice pe care le modeleaza cu pasiune. Daniel Les a „mancat anatomie artistica”, dupa cum afirma, in atelierul tatalui sau, Ioan Les. Pe la vreo 20 de ani a avut ambitia de a iesi pe piata cu ceva nou. Din imbinarea fericita a tehnicilor picturale cu cele specifice ceramicii au rezultat statuetele ceramice care l-au facut celebru. Premiile din tara si strainatate n-au intarziat sa apara, dar n-au contat niciodata prea mult. „Ceea ce ma implineste cel mai mult este ca fac ceea ce-mi place la mine acasa, la mine in tara, ma trezesc cand vreau si ma culc cand vreau. E luxul vietii mele, daca pot sa spun asa”, sustine Les. Inceputul si consacrarea A expus primele statuete la un festival medieval din cetatea Sighisoarei, in urma cu vreo 10 ani. Era o perioada in care arta se vindea destul de greu, iar artistul nu visa ca va ajunge sa expuna in galerii importante din tara, dar si din Elvetia, Franta sau Italia. Cu toate ca multi sustineau ca in Romania nu se poate trai din arta, Les si-a propus sa faca si cariera din aceasta pasiune. A participat la un concurs national de ceramica si a obtinut locul I. La scurt timp, a inceput sa fie „vanat” de asa-zisii colectionari de arta, care i-au expus statuetele in galeriile lor personale, revanzindu-le cu preturi de 4-5 ori mai mari. Intre timp, lucrurile s-au schimbat. Daniel Les a devenit un artist care traieste din ceea ce face. Are comenzi din tara si strainatate, ceea ce ii confera independenta financiara. „N-am urmarit niciodata banul, dar nici fara el nu putem trai. Eu fac arta si ma bucur cand vad ca lucrarea e gata, nu atunci cand o vand. Faptul ca o vand are alte cauze: am o familie, un copil, trebuie sa traiesc din ceva. Recunosc ca artistul vremurilor noastre este putin compromis, pentru ca trece luna, vin facturile la gaz, la curent si astea trebuiesc platite. Nu-mi place sa lucrez la comanda, dar sunt si mici compromisuri pe care trebuie sa le faci. Mai am si comenzi pe care le fac cu sufletul si cat mai bine posibil, dar nu asta este latura mea. Ceea ce-mi place, este sa stau si sa modelez statuete”, afirma artistul. Statuete si vase decorative Cele mai multe premii peste hotare le-a primit pentru statuetele ceramice. Tehnica de prelucrare nu difera de cea a vaselor decoratice, a vaselor de gradina, iar materialul este identic. Singura diferenta este aceea ca toate statuetele sunt unicat si lucrate manual. Oarecum, spune artistul, majoritatea statuetelor sunt niste povestiri din copilaria sa. In plus, apar si alte idei. „Uneori mi se intampla sa visez unele lucruri, pe care mai tarziu sa le pun in lucru, sau sa le gandesc cate un an pana sa vina lucrarea in fiinta”, spune Les. Vasele pe care le realizeaza fac parte din serii scurte, de 20-30 de bucati. Chiar daca are comenzi destul de mari, n-a incercat niciodata sa faca o industrie din produsele sale. Mai mult, o serie odata realizata nu mai este reprodusa ulterior. Realizeaza si replici ale unor forme ceramice vechi, din perioada neolitica si nu numai. Apoi, mai sunt opaitele ale caror forme le-a vazut in casele din catunele neelectrificate ale Maramuresului istoric, vasele pentru uleiuri si plostile pentru bauturi. Sunt lucrari ceramice care i-au placut ca forma si carora le-a adus imbunatatiri, cautand in acelasi timp sa le pastreze linia autentica. In plus, Daniel Les realizeaza si vase cu ale caror forme ii place sa se joace, fara sa urmareasca sa reproduca un anume tip de vas, specific unei anumite perioade sau cu o anume functionalitate. Amprenta tatalui „Tata a avut o mare influenta in viata mea. As putea spune ca el m-a invatat sa muncesc. Atunci cand a trebuit sa invat lucrurile elementare, m-a tinut in casa si mi-a dat de lucru. Acuma am iesit de sub tutela lui, dar a ramas fratele meu pe care-l scoleste. Cateodata, sincer, era dur cu noi, in sensul ca ne punea sa muncim foarte mult. De la sase ani am stat langa el, am fost cu el in tabere de pictura, aveam norma pe zi: ce sa desenez din anatomia artistica si nu ma lasa afara pana nu terminam lucrarea, dar cand scapam de sub papucul lui si mergeam la tara, ma simteam in lumea mea. Paradisul meu de pe pamant a fost in copilarie la tara, la bunici, descult in praf, printre bivoli. Tata m-a invatat cum sa nu cad in kitsch, cum sa privesc o lucrare, cum sa combin culorile (pe vremea cand faceam pictura), iar mai tarziu, modelajul. Chiar daca m-am desprins si multa lume considera ca l-am depasit, parerea mea este ca mai am multe de invatat de la el.” Tehnica unica in lume „In urma cu patru ani, cand am participat la o expozitie in Bari, cei de acolo mi-au spus ca tehnica pe care o folosesc e unica. De ce? Pentru ca am incercat sa nu ma abat prea mult de la canoanele ceramicii vechi. Folosesc o tehnica veche de 4-500 de ani. Prepar lutul, pe care il scot de la o adancime de patru metri, apoi, dureaza o vreme pana sa ajunga pe roata olarului. E o intreaga tehnologie: trebuie sa-ti cauti lutul, sa-l macini, sa-l lasi un an afara, ca sa inghete si sa se dezghete, ca sa primeasca plasticitate. Nu orice fel de lut e bun. Trebuie sa merg pe teren si sa-l sap. E o pierdere de timp importanta. Dupa ce prepar lutul, il modelez pe roata olarului. Formele sunt lasate apoi la uscat, dupa care i se aplica glazura (cu o piatra de rau frec bine ceramica pana se inchid porii vasului si obtin acel luciu mat natural). Dupa ce s-a uscat ceramica, o bag in cuptor, o ard la 1.000 de grade timp de 24 de ore si dupa ce o scot din cuptor o pigmentez cu pigmenti naturali, care-s obtinuti din scoarta de copac, frunze, diferite plante. Dupa ce se pigmenteaza, ii aplic un luciu mat. Toate vasele decorative sunt lucrate asa. Nu-i o mare filozofie, dar e multa, multa munca. Lumea spune ca nu-i mare lucru: o bucata de lut pigmentata, dar e o munca titanica in spatele ei. Pentru asta iti trebuie si dispozitie, si stare, si toata tehnologia asta dureaza.” Visul scolii de creatie „Am avut un vis. Daca mi-a ramas ceva frumos de cand am fost copil, este ca am vazut anumite meserii vechi, care au disparut. Imi placea sa stau ore intregi langa potcovarul satului, de exemplu. Am ramas placut impresionat si-mi dau seama ca si copiii de astazi ar avea ceva de vazut. Asa m-am gandit sa fac o scoala de creatie. M-a urmarit foarte mult ideea cu scoala de creatie, nu una teoretica, ci una practica. Sincer sa fiu, cunosc si teorie, dar cred ca nu doar copiii, toti cei care vor sa invete meseria asta sa ia contact direct cu lutul, sa-l tina in mana, sa-l stranga, sa vada cum se lucreaza... Visul asta l-am avut in urma cu sase ani, dar era o perioada in care nu stateam bine financiar. Intre timp am reusit sa construiesc locatia (strada Luncii nr.1, in Baia Sprie), unde cei care vor dori sa vina sa ia lectii de ceramica sa aiba conditii. Am si cursuri de initiere si cursuri intensive de ceramica. Dupa un curs intensiv de zece zile, cursantul poate sa mearga acasa cu un produs facut de mana lui. Multa lume poate intelege gresit, dar nu o fac pentru bani. Normal ca sunt niste costuri, niste cheltuieli, dar as vrea sa las mai departe ce am invatat si eu. Prin aceasta scoala as vrea sa-i invat pe parinti sa-si educe copiii si in alt fel. Daca ne fura astazi cineva timpul, acel cineva este televizorul, cu toate programele astea din care nu ramai cu nimic, sau calculatorul. Cred ca trebuie sa ne intoarcem putin la origini si sa vedem ca batranii nostri au trait simplu, dar au trait fericiti si bine. In vara asta cred ca o incep cu primele grupuri de cursanti.” Ceramica, intre arta si compromis „Ceramica este latura care nu permite sa se faca multe compromisuri. Daca faci prea multe compromisuri, risti ca lucrarea sa devina un kitsch. Foarte multi ceramisti au cazut in panta industriei si vrand sa castige multi bani, nu mai sunt ei... Cand incepi sa-i copiezi pe altii si sa faci produse in serie ca sa castigi bani, nu mai arta, e comert si industrie. Imi doresc sa nu ma schimb si, daca o sa traiesc 80 sau 100 de ani, sa fac tot arta, ceea ce simt ca vine din interior, sa pun pe paleta de lucru trairile mele.” Amintiri din copilarie „Copilaria mi-am petrecut-o in mare parte la Tulghes, un satuc din preajma Baii Mari. Am avut o copilarie fericita, am copilarit mult printre bivoli. Am fost fascinat de viata de la tara. Perioada copilariei o sa ma urmareasca toata viata, drept pentru care mi-am propus sa readuc la viata unele aspecte de atunci. Toate personajele pe care le-am vazut si le-am admirat pe vremea cand eram copil le vedeam intr-un anume fel. Mi se parea ca toti oamenii pe care-i vedeam umbland desculti prin praf sau la jocurile de la sura aveau niste talpi si niste maini uriase. De aceea, in lucrarile mele o sa vedeti foarte multa expresivitate a miscarilor, a mainilor, a fetei. Am ramas oarecum marcat de acea perioada din copilaria mea, de oamenii pe care acum ii expun in lucrarile mele din ceramica intr-un stil mai caricatural.” Sacrificii pentru creatie „Timpul de lucru la o statueta se intinde pana la 2-3 saptamani. In prima faza se contureaza lucrarea, dar doar dupa vreo doua zile poti sa intri la detalii (lutul fiind putin mai uscat, poti sa mai cioplesti un pic de pe el, poti sa te joci). Mai e uscatul, arderea si pigmentatul. Depinde si de gradul de dificultate al lucrarii. Sunt lucrari la care muncesc doua luni. De exemplu, am un grup statuar care este foarte cerut in strainatate, pe care nu-l realizez decat la comanda, la care lucrez doua luni. Ca sa-mi iasa lucrarea, sa simt ca-mi place si ca ma simt implinit atunci cand este gata, nu o grabesc. Daca in ziua respectiva nu am chef, o las deoparte si o reiau a doua zi sau poate noaptea. Daca ma trezesc noaptea si am inspiratie, vin in atelier si lucrez. Se intampla sa trag usa atelierului, dupa mine si doua zile sa uit de toate. Majoritatea timpului mi-o petrec in atelier, cu toate ca sunt un familist convins, imi iubesc foarte mult sotia si copilul, dar trebuie facute sacrificii cand intri la creatie.” Realizarile vietii „Ma consider un om fericit, implinit. Marea realizare a vietii mele este ca simt protectia lui Dumnezeu si am pace interioara, ceea ce nu se poate cumpara cu bani. Daca e ceva de valoare in viata mea, este faptul ca am descoperit aceasta pace launtrica si ceea ce inseamna munca in liniste si in tihna, fara sefi pe cap, fara sa te intrebe cineva de ce n-ai ajuns la munca la o anumita ora. Asta este luxul vietii mele. A doua mare implinire in viata mea este familia. Dumnezeu m-a harazit cu un copil talentat si cu o sotie credincioasa, care ma iubeste. Am o familie reusita. Nu pot sa spun decat ca sunt fericit, cu adevarat fericit.” Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro