Când pasiunea şi ambiţia devin exponate de muzeu

În Vadu Izei, s-a născut recent un muzeu privat inedit. Soţii Andrei şi Rodica Trifoi şi-au transformat casa într-un colţ de Maramureş autentic. Un muzeu care vorbeşte despre tradiţiile şi identitatea zonei, dar, mai ales, o mostră despre ceea ce poate face pasiunea şi ambiţia unor oameni simpli.

Povestea soţilor Andrei şi Rodica Trifoi şi a micului muzeu maramureşean pe care l-au încropit este una inedită. Şi poate părea ciudată pentru vremurile noastre, în care am ridicat sintagme ca şi „plan de afaceri”, „timpul înseamnă bani”, „profit” şi „studiu de fezabilitate” la rang de axiome. Soţii Trifoi demonstrează contrariul: pentru a-ţi atinge visul, ai nevoie numai de pasiune şi perseverenţă. Restul vin de la sine. Iar „reţeta” a funcţionat perfect în cazul lor. Astăzi, sunt proprietarii unui „mic muzeu maramureşean” la care este aşteptat oricine, fiind primit cu ospitalitatea tipic maramureşeană. De fapt, muzeul soţilor Trifoi e probabil singurul din judeţ care nu percepe nicio taxă de intrare. Dacă vizitatorii doresc să lase ceva, o pot face, lăsând câţiva bănuţi într-o cutie. Însă familia Trifoi nu cere nimănui nimic.

Povestea muzeului a pornit de la un ticlăzău (călcător vechi). Acesta a fost primul obiect din colecţia familiei, care astăzi numără zeci, poate sute de exponate. Andrei Trifoi povesteşte: „Acum vreo 5-10 ani am găsit un călcător, un ticlăzău. Am avut un frate care a fost ofiţer superior, a venit acasă şi şi-a călcat ţinuta cu călcătorul. El a plecat în Australia, a murit în Australia şi mi-am adus aminte când am găsit călcătorul, zic: „cu ăsta a călcat frate-meu”. Şi acum e aici călcătorul. Am mai găsit apoi unul, apoi nişte mojare. După o vreme, ne-am mutat din Sighet, aici, în Vadu Izei. Mi-a venit ideea să fac o cameră rustică”. De la o cameră rustică, la o „casă rustică” nu a fost decât un pas. Toate făcute din munca şi banii familiei Trifoi. Dar mai ales, din pasiunea pentru obiecte vechi şi tradiţionale.

Familia Trifoi a „dat sfoară-n ţară” şi, de câte ori un coleg, un cunoscut, cineva găseşte un obiect vechi, Andrei Trifoi nu se lasă până nu îl achiziţionează.

Numai că, fără muzeul lui, cele mai multe obiecte vechi ar fi ajuns probabil la gunoi. Andrei Trifoi spune cu amărăciune că lumea nu mai preţuieşte astăzi obiectele tradiţionale.

Pe lângă pasiunea pentru obiecte autentice, Andrei Trifoi se poate lăuda cu iscusinţa de a se pricepe la orice meşteşug. Mai tot muzeul l-a amenajat cu munca şi cu mâna lui. Ba mai mult, tot el confecţionează suvenirurile de la muzeu: opinci, perne, trăistuţe etc.

Desigur, ca întotdeauna, ar mai fi multe de făcut. Trifoi spune că şi-ar dori foarte mult un „ionizator pentru muzee”, care l-ar ajuta să lupte cu cariile, mucegaiul etc. Mai mult, Trifoi a făcut în faţa muzeului o „mini-piscină”, cu nocturnă şi şi-ar dori şi un mini-teren de golf. Cert este că imaginaţia, pasiunea şi perseverenţa îl vor ajuta cu siguranţă să-şi atingă visul.