Campania din praful strazii

S-a terminat. Cele patru saptamani de campanie ce au durat ca in poveste, cat patru ani pentru cei ce au trebuit sa le suporte si cat patru zile pentru cei dornici sa se asigure de un post in conducerea orasului, au ajuns la final. Multe ore pe drum, zeci de oameni chestionati in fiecare saptamana, o campanie electorala care a ridicat mult praf in aer. Ce s-a putut vedea printre firele de praf si nisip ce tasneau de sub rotile masinilor purtatoare de mesaje electorale ne-au spus tot alegatorii. Desi miza a fost aceeasi ca si acum patru sau opt ani, ambitiile pentru scaunul de primar al Baii Mari au depasit cu mult limitele unei campanii electorale normale... sau ceea ce credeam noi ca e normal sa se intample intr-o campanie. Am urmarit, cu amestec de sila si uimire, noile gaselnite in materie de propaganda. Candidatii pentru acest mandat au uzat de toate mijloacele de comunicare: de la clasicele ziare si televiziuni, s-a facut saltul la internet si la telefonia mobila. Daca, printre biti, circulau clipuri patetice cu candidatii, pe telefoanele mobile apareau mesaje sau veneau apeluri prin care li se multumea ca au votat un candidat anume. Nimic n-a fost prea mult, niciun contracandidat n-a fost crutat. Campania bazata pe proiecte viabile a ramas doar o idee in vant pentru unii. Anticampania a fost ridicata la rang de lege, potentialii alegatori si-au impartit, numarate pe degete, clipele de liniste dintre masinile cu portavoci si boxe din care rasunau imnuri electorale montate pe piese clasice de petrecere sau… nu. Fete intinse pe blocuri, panouri, poze pe stalpi, au-tocolante pe geamuri, apoi curcubee de culori electorale in cutiile postale, la intrarea in scarile de bloc. Fetele candidatilor s-au amestecat cu praful strazii, sub pasii grabiti ai calatorilor care, satui de atatea calendare si pliante, le-au lasat sa le cada din maini la doi pasi dupa ce le primeau. Orasul a fost murdarit cu fete si culori carora le-a fost rapit pentru o luna adevaratul inteles, fiind asociate cu mesaje agresive, voite a fi subliminale. „Nu suntem asa prosti cum ne cred ei!”, spunea un tanar. Stampila e tot in mana cetateanului si el e singur in cabina, iar mesajele menite sa ii conditioneze reflexele si sa il faca sa puna votul pe o anumita pozitie de pe buletin nu au facut decat sa il scarbeasca de data aceasta. Pe principiul „ce-i prea mult strica!”, multi dintre baimarenii chestionati au precizat ca abundenta de materiale electorale din partea unora i-a facut sa constientizeze disperarea ce-i mana in cursa pentru fotoliul de primar ori, daca e sa alegi conducatorul orasului pentru urmatorii patru ani, numai disperat nu ai vrea sa fie. Poate, consilierii de campanie ar fi trebuit sa coboare putin ochii de pe laptopul pe care desenau fluturasi si imaginau strategii si sa se uite in jur, la nevoile oamenilor. Poate, din respect pentru auzul baimarenilor, abuzat prea mult de trambitele electorale, poate, din respect de sine si fata de simtul estetic al alegatorilor, candidatii la Primaria Baia Mare nu au adus in peisaj niciun manelist cu nume de mezel pentru a-i lansa. Ferice de noi toti, caci, in alte judete, manelistii au reprezentat ultima gaselnita in materie de strategii pentru adunat voturi. Cartier dupa cartier, oamenii, mai mult sau mai putin multumiti de conditia actuala, si-au povestit pasurile, si-au plans nevoile sau deranjul. De departe, campania aceasta nu a semanat deloc cu cele anterioare. Un grup de batranei ce bateau zarurile la o partida de table au intors capul spre sosea cand a trecut unul din zgomotoasele convoaie electorale, dupa care au inceput sa se amuze pe seama candidatilor si a naivitatii combinate cu infatuarea de care dau dovada pretendentii la functii publice. Una peste alta, baimarenii si-au facut clare optiunile, fie ca au avut la baza legaturi de familie, de prietenie, simpla incredere in capacitatile candidatului sau dorinta de a experimenta ceva nou. Dincolo de asta, insa, multi dintre ei au fost deranjati de excesul de zel facut de unele partide. Pe de alta parte, alegatorii si candidatii au uitat din agenda lucruri vitale pentru un oras sanatos: invatamantul si sistemul sanitar. Daca au fost mentionate in platforma-program, oricum nu s-a pus accentul pe ele ca fiind parti importante ale strategiei de viitor. Iar cetatenii, dupa portii intregi de dosare readuse la lumina si de acuze fondate sau nu, exagerate ori ba, au uitat si ei ce-i doare cel mai mult. Nimeni nu le-a promis baimarenilor ca va face gradinite, pentru ca pustii lor sa nu se mai inghesuie in gradinite improvizate in apartamente. Nimeni nu a cerut. Nimeni nu a promis un spital judetean adus la standardele europene. Nimeni nu a cerut. Nimeni nu a promis scoli sigure, confortabile, dotate cu tot ce are nevoie un elev. Nimeni nu a cerut. Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro