Calugari maramureseni in fortareata duhovniceasca a Ortodoxiei

Alaturi de Schitul romanesc Prodromu, Schitul Sfantul Dumitru Valahu (Lacu) este dovada incontestabila ca Biserica Ortodoxa Romana a avut o contributie importanta la dezvoltarea complexului monastic Athos. De secole, pe Sfantul Munte Athos, for¬tareata duhovniceasca a Ortodoxiei, s-a format si dezvoltat un adevarat nucleu de romanism. Pe langa donatiile initiate inca din timpul domnitorilor si boierilor romani, au existat intotdeauna calugari care au decis sa se retraga pe Muntele Sfant, sa-si ridice propriile schituri si chilii si sa se roage de aici, fierbinte, pentru tara si poporul roman. Dupa caderea Constantinopolului (1453), capitala imperiului Bizantin, Tarile Romane si-au asumat obligatia de a proteja, alaturi de Tara Sfanta si Muntele Sinai, si Sfantul Munte Athos. Alaturi de Schitul romanesc Prodromu, Schi¬tul Lacu este dovada incontestabila a imensei contributii romane la dezvoltarea complexului monastic Athos. Prima atestare documentara a schitului Lacu dateaza de la inceputul secolului al XVIII-lea. In anul 1760, ieromonahul Daniil de la Manastirea Neamt, contruieste pentru cei 30 de calugari care vietuiau aici o biserica de lemn, in cinstea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie. Biserica a fost reconstruita intre 1900-1904, si a ramas pana astazi un lacas de spiritualitate romaneasca, slujindu-se Sfanta Liturghie in limba romana. La inceputul secolului XX, in jurul manastirii exista un complex de chilii si colibe, in care vietuiau 120 de monahi. Desi, de-a lungul vremii, aici au existat peste 30 de chilii, astazi mai exista 13, ridicate sau intretinute cu mari greutati, din donatiile credinciosilor si sprijinul Bisericii Ortodoxe Romane: Chilia «Buna Vestire», Chilia «Acoperamantul Maicii Dom¬nului», Chilia «Adormirea Maicii Domnului», ridicata recent de Manastirea «Sfantul Petru», de care apartine Schitul Lacu; Chilia «Intampinarea Domnului», Chilia «Intrarea in Biserica a Maicii Domnului», Chilia «Izvorul Ta¬ma¬du¬irii», Chilia «Nasterea Maicii Domnului », Chilia « Sfantului Ierarh Nicolae », Chilia «Sfantului Arteni», Chilia Sfantului Proo¬roc Ilie», Chilia «Sfantului Antonie cel Mare», Chilia «Inaltarea Domnului» si Chilia «Tuturor Sfintilor Athoniti». In aceste chilii vietuiesc de regula 3-4 calugari, dar exista si chilii cu 10 monahi sau cu unul singur. O buna parte dintre monahii de la Schitul romanesc Lacu au descoperit apropierea de Dumnezeu si viata monahala in Maramures. Patru dintre calugarii de la Lacu sunt fie maramureseni ca origini, fie calugari care au slujit la manastirile maramuresene. Cei mai multi nu s-au intors acasa de ani buni, pentru a nu-si tulbura linistea. Isi duc viata monahala in rugaciune, munca si invatatura, traducand texte din greceste in romaneste. Datorita speremiei specifice calugarilor de pe Muntele Sfant, putini accepta sa fie fotografiati sau sa-si dea macar numele. Unul dintre cei care a acceptat sa dea de¬cla¬ratii publice, parintele Versanufie, a accen¬tuat, de fiecare data, ca «totul a inceput in Ma¬ramuresul natal». Parintele Versanufie si-a inceput viata monahala la Crasna, lacas care a dat numerosi doctori in teologie si stareti vestiti. De aici, dupa 1990, si-a urmat im¬boldul de a pleca in Tara Sfanta, unde a petrecut doi ani pe locurile Sfantului Ion Iacob, la Manastirea Hozev. Dupa moartea staretului de aici, a decis sa plece pe Muntele Athos.