Calea, Adevărul şi Viaţa. Sfinții Părinți și reclamele

O realitate de care ne lovim în fiecare zi sunt reclamele. Întrebarea care s-ar putea pune este: Ce ar putea avea în comun Sfinții Părinți și reclamele? Aparent, nimic! Privind însă mai atent asupra lucrurilor, vom vedea însă cum, atât Sfinții Părinți, cât și reclamele, cunosc foarte bine Omul.
Sfinții și oamenii care concep reclamele observă cu aceeași atenție psihicul, sufletul și patimile omului. Scopul cunoaș­terii lor diferă însă. Cei dintâi cunoscând mișcările sufletului și ale psihicului în chip de iubire, spre tămăduire și mântuire, iar cei de pe urmă cunoscându-le în chip egoist, spre o mai mare întunecare și cădere.
Sfinții Părinți îndeamnă la cu­noașterea de sine pentru a se des­coperi chipul lui Dumnezeu din om. Cunoaşterea acestui chip duce, mai apoi, la vederea păcatelor proprii, la înțelegerea modului în care lucrează pati­mi­le, care întunecă mintea și ră­tăcesc inima, iar apoi, la ferirea de toate relele, chemând neînce­tat ajutorul lui Dumnezeu.
óÎntr-un cuvânt, Sfinții Părinți urmă­resc eliberarea omului de lanțurile nevăzute ale patimilor văzute.
La rândul lor, cei care produc reclamele, urmăresc mișcările pătimașe ale sufletului și profită de ele, în chip egoist, pentru câștig material sau pentru faimă (slavă deșartă). Reclamele nu mai sunt demult niște simple îndemnuri comerciale, ele implicând astăzi adevărate stra­tegii psihologice de manipulare a celor cărora li se adresează.
Cunoașterea patimilor pentru a ne elibera de ele este o lucrare duhovnicească, pe când cunoaș­terea lor pentru a profita de ele este o lucrare demonică. Orică­rei patimi, reclamele i-au găsit soluția „benefică”, satisfacerea ei, pentru un sentiment de împlinire și încredere în sine. Precum se vede pretutindeni, „in­gre­dientele” folosite în re­clame nu sunt „de post”, acestea întunecând mintea și omo­rând viața sufletului. Reclamele îl înrobesc pe om și mai mult patimilor, deja existente în el.
Strategiile și tehnicile de manipulare uzitate în reclame sunt axate pe obținerea controlului asupra comportamentului, a gândirii și a sentimentelor omului, mai ales prin exploatarea necesităților fundamentale ale omului: nevoia de hrană (ali­mentația), nevoia de siguranță (bunăstare materială), nevoia de integrare într-un anumit grup social (sociabilitatea) și relațiile trupești (sexualitatea). Recla­mele se folosesc de sexualitate ca de unul dintre cele mai plă­cute „ingrediente”. Ținând cont că desfrânarea este una dintre patimile cele mai răspândite, sexualitatea înfățișată în re­clame aduce producătorilor cel mai mare profit.

Manipularea se realizează însă treptat: Omul este redus la statura de individ (sau obiect), devine frustrat, totul în jurul său ajunge mânjit de patimi (mândrie, îmbuibare, confort, sexualitate), iar existența sa ajunge condiționată de lucruri străine de realitate. Reclamele creează standarde și nevoi inexistente, închipuite. Apoi, repetarea ob­se­sivă a aceluiași tipar (fals) creează senzația că standardul propus este singurul posibil. În cele din urmă, cei care nu adop­tă tiparele impuse ajung să fie respinși de societate. Din teama de singurătate, oamenii ajung să se comporte precum le dictează reclamele.

Pentru aceasta, ca reclamele să nu mai aibă putere asupra noas­tră, este nevoie să ne despăti­mim, alungând din inima noas­tră toate patimile. Sfinții Pă­rinți ne ajută să înțelegem lucrarea patimilor, ca prin post, rugăciune, iubire și smerenie, acestea să nu mai aibă putere asupra noastră. Când în noi se va sălășlui Dumnezeu, atunci reclamele nu vor mai vorbi pe limba noastră, iar noi le vom vedea străine și urâte, precum și sunt.