Calea, Adevărul și Viața / Sfinți Mărturisitori transilvăneni

La 21 octombrie, Biserica Ortodoxă și, în mod special, ortodocşii din Transilvania, îi prăznuiesc pe Sfinţii Mărturisitori transilvăneni Visarion, Sofronie, Oprea şi pe Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, preoţi mărturisitori şi trăitori în veacul al XVIII-lea.

Pentru a înțelege mai bine locul, rolul şi importanța jertfei muceniceşti a Sfinţilor Cuvioşi şi Mărturisitori Transilvăneni în cadrul Ortodoxiei, mai întâi este bine să ne readucem aminte cadrul istoric în care au avut loc evenimentele respective. Începând cu anul 1688, în Principatul Transilvaniei se instaurează, treptat, regimul austriac al habsburgilor, principe fiind Mihail Apaffi. Din ianuarie 1699, când Poarta recunoaște trecerea Transilvaniei sub stăpânirea Imperiului habsburgic, începe, practic, procesul de atragere a românilor ortodocși la Unirea cu Biserica Romei, cu scopul creșterii „statului catolic ardelean”. Din momentul instalării ca episcop unit al lui Atanasie Anghel, ianuarie 1701, începe lupta clerului şi a credincioșilor din Transilvania pentru apărarea Ortodoxiei.

Trist este faptul că această luptă s-a întins pe o perioadă lungă de timp, fiind dusă cu mult curaj şi stăruință atât de către credincioși, cât şi de către clerici, care au fost supuși unei represiuni în forță, cu bătăi, întemnițări şi chiar moarte mucenicească. Cu toate că lupta clerului şi a credincioșilor ortodocși a cuprins întreaga Transilvanie, nucleele cele mai puternice s-au aflat în orașele: Alba Iulia, Brașov, Hunedoara, Făgăraș, Bistrița, Năsăud etc.

Primul lider al luptei împotriva uniaţiei este recunoscut în călugărul Visarion, originar din Bosnia de astăzi, care a organizat mai multe pelerinaje pe itinerarii strategice, plecând din Banat, Lipova, Mureș, Hunedoara, Deva, Orăştie, Sălişte, îndemnându-i pe credincioși să nu abandoneze credința, să-i alunge pe preoții uniți impuși şi să ţină de rânduielile legii strămoșești. La Sibiu, din păcate, Visarion este arestat şi închis în temuta închisoare de la Kufstein din Munţii Tirolului, unde a murit ca mărturisitor.

Călugărul Sofronie, al doilea lider al luptei împotriva uniaţiei, originar din localitatea Cioara, județul Alba, fost preot de mir, care a făcut mai multe proclamații şi a scris mai multe scrisori, contribuind la extinderea mişcării în întreaga Transilvanie, inclusiv în Maramureș. După înfrângerea mișcării religioase şi după ce generalul Bucov a distrus mănăstirile ortodoxe din Transilvania, el s-a retras în Țara Românească, într-o mănăstire unde a şi murit ca mărturisitor.

Al treilea lider spiritual al luptei împotriva uniaţiei este recunoscut în persoana lui Oprea Miclăuş care a a mers la Viena de mai multe ori să susțină memorii prin care se cerea ca românii să fie lăsați în vechea lor credință ortodoxă. La ultima sa misiune, Oprea Miclăuş împreună cu preotul Moise Măcinic sunt prinși, arestați şi întemnițați în pușcăria Kufstein din Munții Tirolului. Despre sfârșitul celor doi mărturisitori nu se știu amănunte. Surse istorice susțin că, după 30 de ani, Stana, soția lui Oprea, a făcut demersurile necesare pentru a fi eliberat de împărat, dar nu a primit niciun răspuns.

Preotul Ioan din Galeş s-a numărat printre fruntașii acțiunilor de apărare a Ortodoxiei în Transilvania, care, din păcate, este arestat şi întemnițat la Sibiu, după care dus la închisoarea Graz, unde a şi murit ca mărturisitor.

 Sfinții Cuvioși şi Mărturisitori transilvăneni, Visarion, Sofronie, Oprea, Ioan şi Moise, constituie un model de mărturisire, de trăire şi de apărare a credinței ortodoxe, un imbold în conștiința poporului credincios, o pildă grăitoare pentru generațiile care vor veni şi, nu în ultimul rând, o adevărată lecție de istorie care nu trebuie uitată niciodată.