Calea, Adevărul şi Viaţa / Sfânta Scriptură în Biserica Ortodoxă

S-a spus şi încă se mai afirmă că Sfânta Scriptură nu beneficiază de aceeaşi atenţie în Ortodoxie ca şi în Protestantism sau neoprotestantism. Afirmaţia a venit şi mai vine încă de la unii care n-au cunoscut Ortodoxia şi care nu o cunosc nici astăzi.

Este drept că Ortodoxia n-a avut un cult pentru Sfânta Scriptură în sine şi nici n-a practicat la nivelul credincioşilor o lectură critică, însă Biblia nu i-a lipsit niciodată. Ea s-a scris, de altfel – asta se cam uită – în Orientul ortodox. Este produsul spiritului primar, ortodox, înscrisul faptelor şi învăţăturilor petrecute aici şi predate tot aici. Ea a fost considerată de la început sacră, de aceea lectura ei s-a făcut mai ales prin intermediul cultului şi al iconografiei, aceasta din urmă tot ca parte a cultului. Iar cultul ortodox, cu cele Şapte Laude şi cu mulţimea lui de ierurgii este foarte bogat. Protestanţii ne ştiu – atât cât ne ştiu – doar Liturghia, aşa cum o au şi ei într-o formă prescurtată. În Liturghie sunt cel puţin două lecturi biblice obligatorii, ca la protestanţi sau ca în missa romano-catolică.

Însă cultul ortodox nu este numai Liturghia. În cele Şapte Laude – slujbe de seară, de noapte, de dimineaţă şi de zi – ritualul este plin de texte biblice, atât din Vechiul Testament cât şi din Noul Testament.

Odată cu începutul epocii patristice s-a trecut la alcătuirea unor reguli de selecţionare a textelor, având primele rânduieli care nu vor înceta să se dezvolte şi să se precizeze de-a lungul multor secole. Din Apologia Sf. Iustin Martirul şi Filozoful, deci la începutul sec. al II–lea, aflăm că se citeau regulat texte din scrierile Apostolilor, iar din sec. al IV–lea, informaţiile abundă. Apar Liturghiile. Apoi se delimitează şi se precizează rânduielile celor Şapte Laude (Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica, Utrenia şi Ceasurile) şi ale altor slujbe, precum cele în amintirea Mântuitorului Hristos (Naşterea, Botezul, Învierea etc.), cele în amintirea Maicii Domnului, apoi slujbele  pentru perioada de post, pentru sfinţi, canoanele, troparele, sedelnele etc. Toate sunt impregnate de texte din Sfânta Scriptură.

Nu este în intenţia noastră să facem un catalog al textelor folosit în cult, ci încercăm să arătăm că în Ortodoxie Sfânta Scriptură nu a fost neglijată, nici interzisă lecturii. Ba chiar că, în cult, s-a citit mult şi s-a organizat mult mai mult decât în alte confesiuni. Poate că de aceea în aceste confesiuni lectura ei este atât de practicată şi prescrisă cu deosebire în afara adunărilor de cult.

Astfel, prin cult, Biserica Ortodoxă face accesibilă Sfânta Scriptură absolut tuturor credincioşilor. Fiind texte alese cu grijă şi cu intenţia de a prezenta istoria pregătirii mântuirii, ca şi a mântuirii, în chip logic şi succesiv, ele au dat de timpuriu o idee generală şi esenţială asupra textului Sfintei Scripturi. Au fost învăţate adesea pe de rost, cântate sau citite, comentate şi repetate. Au fost mai mult decât o lectură singulară: o abordare comună, în comunitate şi în comuniune.