Calea, Adevărul și Viața / Scara Raiului

Cea de-a Patra Duminică a Sfântului și Marelui Post ne pune înainte prăznuirea marelui Părinte și povățuitor duhovnicesc, Sfântul Ioan Scărarul. Viața lui a fost ascunsă, smerită și aprinsă de dumnezeiasca dorire. Patruzeci de ani a trăit sihăstrește, fiind mereu aprins de multă râvnă și de dumnezeiască iubire. Toată petrecerea lui era în rugăciunea neîncetată și în nemăsurată dragoste de Dumnezeu. De aceea, s-a și făcut pildă a toată virtutea și doctor sufletesc iscusit, plin de înțelepciune.

Bogăția acestei înțelepciuni a adunat-o în visteria duhovnicească numită „Scara Raiului”, pe care a făcut-o un dar fără de preț al vieții călugărești. Alcătuită din 30 de trepte, după cei 30 de ani ai vieții smerite a Mântuitorului Hristos, Scara sa se urcă din treaptă în treaptă, de la cele pământești la cele cerești. Pentru un doritor în cele ale monahismului, și nu numai, lucrarea Sfântului Ioan Scărarul ne arată că fuga de lume, adică lepădarea de avuții, de rudenii și de sine însuși, intrarea sub ascultarea unui povățuitor iscusit, căința cu lacrimi și aducerea-aminte de moarte, tăcerea, înfrânarea și lepădarea de toată grija cea lumească ne vor ajuta să smulgem din rădăcină mulțimea patimilor din noi: lăcomia, iubirea de argint, mândria, trândăvia și celelalte și ne vor ridica spre agonisirea virtuților duhovnicești: blândețea, curăția, sărăcia, privegherea, smerenia, trezvia și rugăciunea, liniștea și nepătimirea și cele trei mari virtuți teologice: credința, nădejdea și dragostea.

Învățătura de taină a Scării este aceasta: după cum pe o scară urcatul se face din treaptă în treaptă, tot așa și sporirea duhovnicească nu se face la întâmplare, ci cu pricepere, într-o anumită și neîntreruptă înlănțuire de fapte, de-a lungul întregii vieți și sub îndrumarea unui povățuitor încercat. De aceea și calea aceasta este potrivită vieții călugărești și pentru călugări a fost scrisă Scara. Cine este monahul credincios și înțelept? întreabă Sf. Ioan Scărarul și răspunde: „Acela care și-a păzit neatinsă arderea duhului și până la sfârșitul vieții nu contenește să adauge în fiecare zi foc peste foc, văpaie peste văpaie, silință peste silință, dorire peste dorire”.

De-a lungul celor 30 de trepte ale Scării, vedem ca într-o oglindă uneltirile demonice ale păcatului, înlănțuirea virtuților și pe aceea a patimilor, cum să învățam meșteșugul cunoașterii de sine și al despătimirii, lucrarea virtuților, care crește pe adevăratul monah din putere în putere, de la smerita ascultare până la plinătatea cea mai de sus a dumnezeieștii iubiri. Cuvintele ei sunt pline de miez duhovnicesc, simple și adânci, adevărate lozinci ale vieții duhovnicești. Smerenia este marea bogăție a monahului, cămară a bunătății, de care nu se pot apropia răpitorii.

Smerenia și dragostea este sfințita doime: dragostea înaltă, iar smerenia pe cei înălțați îi sprijină să nu cadă. Îndeletnicirea cea mai de seamă a monahului este trezvia și rugăciunea. Toată lupta monahului este împotriva patimilor și pentru cunoașterea virtuților: doctoria împotriva îngâmfării se cumpără cu aurul smereniei; cine și-a agonisit pomenirea morții nu va păcătui în veac; ascultarea este mormânt al voii; monahul neagonisitor este stăpânul lumii; monahul trufaș nu are nevoie de demon, fiindcă el însuși este demon.

Grija cea mare a monahului este să scape de nesimțire, care „este moartea sufletului înainte de moartea trupului” și să-și agonisească nepătimirea, care „este învierea sufletului mai înainte de învierea trupului”. Iar podoaba cea mai de preț a lui este sfânta feciorie și curăție, „cine a agonisit-o pe aceasta, acela a murit și a înviat și încă de aici a început nestricăciunea cea viitoare”. Pentru neprețuitul ei folos duhovnicesc, „Scara Raiului” se citește la sfintele slujbe de-a lungul Postului Mare, fiind o carte de căpătâi pentru ortodocși. Iar alcătuitorul ei, Avva Ioan Scărarul, este cinstit de Biserică în fruntea tuturor marilor povățuitori și Părinți duhovnicești. După ce el a urcat mai întâi aceste trepte ale scării și a ajuns la capătul de sus, Sf. Ioan Scărarul ne îndeamnă și pe noi: „Suiți-vă, fraților, suiți-vă, punând suișuri în inimile voastre și luând aminte la prorocul care zice: „Veniți să ne suim în muntele Domnului și în casa Dumnezeului nostru” (Îs. 2,3).

Pr. Cristian Ștefan