Calea, adevărul și viața. Sărbătoarea Sfinților Mărturisitori Transilvăneni

La 21 octombrie, Biserica Or­todoxă, și în mod special orto­doc­șii din Transilvania, îi prăz­­nuiesc pe Sfinţii Mărturisitori Transilvăneni Visarion, Sofronie, Oprea şi pe Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, preoţi mărturisitori şi trăitori în veacul al XVIII-lea.
Pentru a înţelege mai bine locul, rolul şi importanța jertfei muceniceşti a Sfinţilor Cuvioşi şi Mărturisitori Transilvăneni în cadrul Ortodoxiei, mai întâi este bine să ne readucem aminte cadrul istoric în care au avut loc evenimentele respective. Începând cu anul 1688, în Principatul Transilvaniei se instaurează, treptat, regimul austriac al habs­burgilor, principe fiind Mihail Apaffi. Din ianuarie 1699, când Poarta recunoaște trecerea Transilvaniei sub stăpânirea Imperiului habsburgic, începe, practic, procesul de atragere a românilor ortodocși la Unirea cu Biserica Romei cu scopul creșterii „statului catolic ardelean”. Din momentul instalării ca episcop unit al lui Atanasie Anghel, ianuarie 1701, începe lupta clerului şi a credincioșilor din Transilvania pentru apărarea ortodoxiei.
Trist este faptul că această luptă s-a întins pe o perioadă lungă de timp, fiind dusă cu mult curaj şi stăruință, atât de către credin­cioși, cât şi de către clerici, care au fost supuși unei represiuni în forță cu bătăi, întemnițări şi chiar moarte mucenicească. Cu toate că lupta clerului şi a cre­din­cioșilor ortodocși a cuprins întreaga Transilvanie, nucleele cele mai puternice s-au aflat în oraşele: Alba Iulia, Braşov, Hunedoara, Făgăraş, Bistriţa, Năsăud etc.
Primul lider al luptei împotriva uniației este recunoscut în călugărul Visarion, originar din Bosnia de astăzi, care a organizat mai multe pelerinaje pe itinerarii strategice, plecând din Banat, Li­pova, Mureş, Hunedoara, Deva, Orăștie, Săliște, îndemnându-i pe credincioși să nu abandoneze credința, să-i alunge pe preoții uniți impuși şi să țină de rânduielile legii strămoșești. La Sibiu, din păcate, Visarion este arestat şi închis în temuta închisoare de la Kufstein din Munţii Tirolului, unde a murit ca mărturisitor.
Călugărul Sofronie, al doilea lider al luptei împotriva uniației, originar din localitatea Cioara, județul Alba, fost preot de mir, a făcut mai multe proclamații şi a scris mai multe scrisori, contribuind la extinderea mișcării în întreaga Transilvanie, inclusiv în Maramureș. După înfrângerea mișcării religioase şi după ce generalul Bucow a distrus mănăstirile ortodoxe din Transilvania, el s-a retras în Ţara Româneas­că, într-o mănăstire unde a şi murit ca mărturisitor.

Al treilea lider spiritual al luptei împotriva uniației este recunoscut în persoana lui Oprea Miclăuş care a mers la Viena de mai multe ori să susțină memorii, prin care se cerea ca românii să fie lăsați în vechea lor cre­dință ortodoxă. La ultima sa misiune, Oprea Miclăuș împreună cu preotul Moise Măcinic sunt prinși, arestați şi întemnițați în pușcăria Kufstein din Munții Tirolului. Despre sfârșitul celor doi mărturisitori nu se știu amănunte. Surse istorice susțin că după 30 de ani, Stana, soţia lui Oprea, a făcut demersurile necesare pentru a fi eliberat de împărat, dar nu a primit niciun răs­puns.
Preotul Ioan din Galeş s-a numărat printre fruntaşii acţiunilor de apărare a ortodoxiei în Transilvania, care, din păcate, este arestat şi întemnițat la Sibiu, după care dus la închisoarea Graz, unde a şi murit ca mărturisitor.
 Sfinţii Cuvioşi şi Mărturisitori Transilvăneni, Visarion, Sofronie, Oprea, Ioan şi Moise, constituie un model de mărturisire, de trăire şi de apărare a credin­ței ortodoxe, un imbold în conștiin­ța poporului credincios, o pildă grăitoare pentru genera­țiile care vor veni şi, nu în ultimul rând, o adevărată lecție de istorie care nu trebuie uitată niciodată.