Calea, Adevărul şi Viaţa / Să ne aducem aminte de marele mitropolit – Sfântul Andrei Şaguna

Suntem la doar câteva zile de cinstirea Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie), cel întâi chemat, datorită căruia s-a auzit pentru prima dată de Hristos pe teritoriul ţării noastre. În aceeaşi zi, Biserica a rânduit a fi cinstit şi marele mitropolit al Transilvaniei, Sfântul Andrei Şaguna.

„Mitropolitul Andrei Şaguna a fost un bărbat aproape extraordinar, trimis de Providenţa Divină pentru fericirea poporului său; el a fost un Moise, pentru că şi el, ca şi acela, a eliberat poporul său, conducându-l în pământul autonomiei şi independenţei; şi el, ca şi acela, dădu poporului său tablele legii: Statutul organic; şi, în fine, lovi în piatră şi dădu apa cerească poporului său: ştiinţă, lumină, cultură. Despre un astfel de bărbat, pe drept cuvânt, se poate zice că el pururi va străluci ca un luceafăr pe orizontul Bisericii şi naţiunii române”. Aşa îşi încheia Nicolae Popea discursul de recepţie, prezentat în 13/26 martie anul 1900, ce a fost dedicat vieţii şi activităţii arhiepiscopului şi mitropolitului ortodox al Transilvaniei, Andrei baron de Şaguna (1808-1873).

Născut la Miskolc, în Ungaria, într-o familie de macedo-români din Balcani, a urmat şcoala gimnazială la Miskolc, apoi studii de drept şi filosofie la Pesta şi teologice la Vârşeţ. La vârsta de 25 de ani îmbracă haina monahală la mănăstirea de la Hopovo. În anul 1846 a fost numit vicar al Episcopiei Ardealului, iar, în 18 aprilie 1848, în plină revoluţie, era numit ierarh ortodox al Transilvaniei.

Implicat şi în viaţa naţional-politică, Mitropolitul Andrei Şaguna a participat la revoluţia românească din Ardeal, devenind „capul neîncoronat” al românilor din Transilvania. A fost co-preşedinte al Adunării naţionale de la Blaj, care a formulat acea „petiţie naţională”, cu 16 articole, reprezentând principalele revendicări româneşti, între care recunoaşterea românilor „ca naţiune de sine stătătoare” şi desfiinţarea iobăgiei.

Înţelegându-şi şi asumându-şi cu exemplară răspundere misiunea, Mitropolitul Andrei Şaguna a fost şi un misionar al culturii româneşti, convins de importanţa emancipării românilor prin cultură, pentru care a iniţiat acţiuni ce-l fac de vrednică cinstire pentru neamul său. Ca rezultat al trudei sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau, la moartea sa, peste 800 de şcoli confesionale, un liceu cu 8 clase la Braşov, un gimnaziu cu 4 clase la Brad. Au fost editate peste 25 de manuale şcolare, iar la Sibiu a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic. A tipărit o serie de manuale didactice şi a trimis numeroşi tineri la universităţi din Apus, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el. A fost primul preşedinte al „Asociaţiei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului roman” (Astra). Începând cu anul 1853 scoate ziarul „Telegraful Român”, care apare până astăzi, fiind cel mai vechi ziar cu apariţie neîntreruptă din sud – estul Europei.