Calea, Adevărul şi Viaţa. Rugăciunea soților

Biserica nu poate să existe fără rugăciunea comună și fără comuniunea euharistică a membrilor ei. Fără rugăciunea comună, fără viața religioasă și a trăirilor du­hovnicești nu se poate vorbi des­pre întemeierea unei biserici din casă, pe care o formează familia creștină, cea mai mică celulă din trupul Bisericii lui Hristos.
Rugăciunea comună ne ferește de neînțelegeri, îi împacă pe cei certați, ajută să înlăture nedu­meririle apărute. Ea trebuie practicată încă din primele zile ale vieții de familie, pentru că, mai târziu, va fi tot mai greu s-o introducem. Rugăciunea comună se naște mai ușor atunci când apare deschiderea deplină și iubitoare a sufletelor pentru ea, când soții caută împreună noi forme de viață - până în momentul când vor apărea copiii, se poate forma un singur ritm de viață. Rânduiala rugăciunii comune a soțului și a soției re­prezintă temelia bisericii din casă. Ea ajută la înrădăcinarea rugăciunii în inimile copiilor și la organizarea rugăciunilor comune în familie.
Rugăciunea comună ne obiș­nuieş­te cu disciplina duhovni­cească. Noi mergem la biserică pentru că rugăciunea noastră personală este susținută de cea comună. Cu rugăciunea comună începe și sfârșește ziua în seminariile și academiile teologice. Pe rugăciunea comună se cons­truieș­te viața în mănăstirile de obște. Uneori chiar si rugăciunea lui Iisus se face în comun, căci ea, cum spun preoţii înduhovniciți, întemeiază frăția duhovnicească în Hristos.
„Pravila noastră de rugăciune - scria Sfântul Teofan Zăvorâtul -, toate rugăciunile, alcătuite pentru folosința lor acasă, conțin cereri înțelepte către Dumnezeu. Cel ce le săvârșește, deși este puțin atent, nu poate rămâne nepăsător față de aceste adresări înțelepte, numai dacă este neatent cu de­să­vârșire față de lucrarea pe care o face.”
E bine ca soții, în timpul citirii îm­preună a pravilei lor de rugă­ciune, să citească pe rând sau pe zile unele părți din ea. Aceasta creează egalitate în rugăciune între ei și intensifică rugăciunea lor.
Încă de la început creștinii au înțeles necesitatea rugăciunii în comun a soților. După scriitorul bisericesc Tertulian, într-o familie creștină model „soții se roagă împreună, îngenunchează pentru rugăciune împreună, postesc împreună, se încurajează unul pe altul și conduc împreună. Ei sunt egali în Biserică și în convorbirea cu Dumnezeu, împreună împart sărăcia și bogăția, nu au nimic de ascuns unul față de celălalt și nu se simt o povară pentru celălalt. Ei cântă împreună psalmi. Iisus Hristos se bucură la vederea unei astfel de familii, trimite pacea Sa asupra acestei case și locuiește împreună cu ei”.
Rugăciunile săvârșite acasă de către soți ne apar ca modele de viață ce ne-au rămas încă din primele veacuri creștine. Cu ajutorul rugăciunii, putem nu doar să vedem și să conștientizăm, ci și să simțim pe soția sau pe soțul ca fiind împreună-moștenitori ai vieții în har.
În zilele de grea încercare și tristețe, de bucurie și bunăstare, pe lângă rugăciunile obișnuite, se pot include în pravilă și rugăciuni speciale. Astfel de situații pot fi călătoriile, nașterea apropiată a unui copil, primirea unui apartament, precum și multe alte evenimente și rugăciuni de mulțumire pentru binefacerile primite.