Calea, Adevărul și Viața / Responsabilitatea faptelor noastre – cheia înțelesului răsplății în veșnicie

 Dacă în Duminicile anterioare ni s-a relatat despre două învieri din morți, a fiului văduvei din Nain și a fiicei lui Iair, pentru a fi convinși că există viață și după moarte, prin  parabola Bogatului nemilostiv și a saracului Lazar, Mântuitorul Hristos a vrut să arate care este destinul omului după moarte, în veșnicie, și care sunt elementele care îl determină.

Acesta este momentul în care incepe să elaboreze învățătura Sa despre cele din urmă, despre cele ce se vor întâmpla la sfârșit.

Cu toții cunoaștem destul de bine această parabolă și ar trebui,poate, să nu ținem nici o cuvântare despre ea, ci doar să o mai citim o dată și să stăm fiecare în taina sufletului  și a gândului nostru, întorși spre noi înșine, spre a o medita. E ușor de înțeles, luată ca povestire. Narațiunea este simplă și, cu toate că ne spune lucruri de dincolo, nu par a fi străine de logica noastră. Însă, mai la adânc ea ne provoacă întrebări la care simțim nevoia să primim un răspuns cât mai grabnic.

Cele spuse  de catre Mântuitorul Hristos despre cele două personaje din parabolă  încep pe tărâmul nostru. Ne sunt destul de familiare. Dar parabola merge mai departe, dincolo, peste limitele până la care putem merge noi, cu simțurile și cu mintea noastră.Dacă ar fi rămas numai cu cât se petrecea pe pământ, am fi putut zice că nimic nu este deosebit. Sunt lucruri cunoscute. Așa este în lume de când este lumea: inegalitate, nedreptate, șanse pentru unii, neșanse pentru alții. Unii chiar trec la judecăți mai aspre, acuzându-L pe Dumnezeu de îngăduirea unor astfel de situații.

Nu știm dacă Mântuitorul Hristos a vrut să preîntâmpine asemenea acuzații, imaginând această parabolă,însă,cu siguranță, a vrut să ne dea o indicație asupra adevaraților  responsabili și să ne prevină că istoria nu se încheie cu cât a fost și este pe pământ.De aceea istorisește urmarea întâmplării și dincolo, întrucât această urmare conține cheia înțelesului situației și rezolvarea ei. Rezolvarea este dincolo.

Ce se întâmplă dincolo? Ce este dincolo? Care sunt dincolo consecințele faptelor de aici? Ce aflăm? Mântuitorul Hristos ni-l arată pe bogat în iad. O răsturnare totală. Bogatul care fusese în rai pe pământ, a ajuns dincolo în situația lui Lazar, pentru care iadul fusese pe pământ, iar Lazar a ajuns în rai.

Apar  chiar situații  noi. De pildă, bogatul care niciodată, cât fusese  pe  pământ, nu se rugase de nimeni, ci doar poruncise, și nu se gândise să se roage nici lui Dumnezeu, de data aceasta se roagă, descoperă rugăciunea, spunând: ,,Părinte Avraame, milostivește-te spre mine și trimite pe Lazar ca să-și întindă  vârful degetului în apă, și să-mi răcorească limba, că mă chinuiesc în văpaia aceasta”.

Tot acum vedem că bogatul îl cunoștea pe Lazar. I-a spus pe nume. Doar îl văzuse la poarta sa. Nu se va putea apăra că nu l-a cunoscut. Iar despre descoperirea rugăciunii el își va da seama îndată că o facea acum prea târziu. Bogatul știa încă de pe pământ  că se putea adresa  prin rugaciune către Avraam, dar nu a făcut-o la timp, cât era pe pământ. A făcut-o când era prea târziu, după ce schimbase tărâmurile. Acum era dincolo, după judecată.

Un alt aspect demn de reținut este acela că textul evanghelic nu ne spune că bogatul a ajuns în iad pentru că era bogat. A ajuns în iad pentru că era nemilostiv. Mântuitorul  Hristos nu-l plasase nici printre cei care își agonisiseră necinstit  bogăția. Pe de altă parte, nici nu se sugerează faptul că sărăcia ar duce sigur spre rai. Numele lui Lazar, cu semnificația ,,Ajutorul meu este Domnul”, este dovada că Hristos a vrut să sugereze că era  bun la inimă, că nu judecă, nu se revoltă, ca un fel de  replică a lui Iov. El nu muncea pentru ca era grav bolnav, nu pentru că nu ar fi vrut.

Astfel, Parabola  bogatului nemilostiv ne  învață că una din porțile vieții fericite este milostenia. Mulți dintre cei nemilostivi au crezut că nu se vor mai întâlni niciodată  cu cei pe care i-au ignorat, sau i-au nedreptățit, satisfăcându-și doar egoismul lor.

Mântuitorul ne spune că se vor întâlni, iar din acest punct de vedere, existența de dincolo satisface simțul nostru de dreptate.