Calea, adevărul și viața. Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul – Sânzienele

 Calendarul bisericesc ne spune că pe 24 iunie sărbătorim Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Această sărbătoare este cunoscută în popor și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica.

  Fericitul Augustin sublinia că misiunea Sfântului Ioan Botezătorul a fost de a-L descoperi oamenilor pe Hristos. Înaintemergătorul a fost iradiat cu lumina divină, pe care apoi a răspândit-o asupra celor din jur. Era necesară această interpunere umană, spune autorul Confesiunilor, spre a atenua intensitatea luminii izvorâte din persoana Dumnezeului întrupat. De aceea, Botezătorul a fost supranumit și „făclieˮ; el strălucea în virtutea luminii împărtășite lui de Hristos,  Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron. Nașterea sa a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său. Numele Ioan este nume iudaic - „Iohananˮ prescurtare din Iehohanan și înseamnă „Dumnezeu s-a milostivitˮ.

24 iunie nu a fost fixată într-un mod întâmplător ca zi a nașterii Sfântului Ioan Botezătorul. Potrivit Sfintei Scripturi, zămislirea Sfântului Ioan Botezătorul a avut loc după ce Zaharia, tatăl său, a tămâiat în sfântul altar - loc în care numai arhiereul intra o singură dată pe an, în luna a șaptea, ziua a 10 a (cf. Levitic 16, 29). Această lună din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie și alta din octombrie. Având în vedere cele descoperite în Sfânta Scriptură, Sfinții Părinți au rânduit ca ziua zămislirii Sfântului Ioan să fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de naștere. Pe de altă parte, trebuie să avem în vedere că, după solstițiul de vară, din 21 iunie, ziua începe să scadă și noaptea să crească. De aici putem înțelege că Sfântul Ioan Botezătorul, persoana care reprezintă Legea Veche, se naște într-un timp când ziua se micșorează, ca semn că Legea Vechiului Testament începe să apună pentru că vine Legea Harului, Legea lui Hristos. Să nu uităm că Nașterea Mântuitorului este prăznuită pe 25 decembrie, după solstițiul de iarnă, din 22 decembrie, când ziua începe să crească.

Textul din Evanghelia de la Matei: „Adevărat zic vouă: nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât elˮ (Matei 11, 11), este mărturisirea lui Hristos despre Ioan.

Nu putem spune că există contradicție în cele afirmate de Hristos. Ca să înțelegem că Ioan Botezătorul este „cel mai mare între cei născuți din femei”, ne este de ajuns să știm că a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlnește cu Fecioara Maria, atunci când aceasta Îl purta în pântece pe Domnul, că a viețuit în pustie precum un înger, că L-a botezat pe Hristos la râul Iordan, etc. Iar ca să înțelegem ce înseamnă cuvintele „cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât elˮ, ne vom opri și asupra tâlcuirii pe care o dă Sf. Maxim Mărturisitorul.

O tâlcuire a Sfântului Maxim Mărturisitorul este aceasta: „Fiindcă se credea că Ioan a dobândit prin contemplație toată cunoștința îngăduită aici, cunoștința cea mai mică și cea mai de pe urmă în viața viitoare e mai mare decât cea de aiciˮ. De aici reiese că orice cunoaștere a lui Dumnezeu în această lume, este doar „în parteˮ sau „ca în oglinda, în ghiciturăˮ, pe când în lumea de dincolo, cunoașterea va fi „față către fațăˮ, „deplinăˮ, după cum spune Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 12).

Biserica a închinat lui Ioan șase zile de pomenire: zămislirea lui (23 septembrie), nașterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima și a doua aflare a capului lui (24 februarie) și a treia aflare a capului său (25 mai).