Calea, Adevărul și Viața / Mesajul îngerilor la Nașterea Fiului lui Dumnezeu

 „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire” 

Dintru început, oamenii au fost în ceartă cu Dumnezeu și între ei. Istoria poporului pe care l-a ales Dumnezeu ca să-și împărtășească prin profeții Lui, prin înțelepții Lui, prin conducătorii Lui și prin toată istoria Lui, planurile Sale cu lumea este istoria unui șir neîntrerupt de lupte, de lepădări, de răzbunări și apoi de întoarceri pocăite, pentru ca totul să înceapă a doua zi din nou, dintr-o nimica toată. Se certau triburile între ele, se certau frații între ei, se certau cu Dumnezeu Însuși, de la care cereau totul și, cum făceau vreo mică bravură, se și apucau să se laude și să-și ceară răsplată.

Nu era pace nici în lume, nici în suflete. Mai era și vechiul blestem de la alungarea din Rai, care apasă asupra întregului neam omenesc.

Era așteptat un Mesia, un eliberator, unul care să schimbe lucrurile, să aducă împăcarea și să repună pe alte baze raporturile oamenilor cu Dumnezeu și între ei.

Și a venit. La plinirea vremii. A venit aducând în dar anunțul că „taina cea din veac ascunsă”, neștiută nici de îngeri, s-a destăinuit. A venit chiar Fiul lui Dumnezeu. Într-un chip uluitor de neașteptat. „Cuvântul se face trup”. Spiritul se face trup. Ia chip omenesc.

Nu vom putea niciodată măsura și nu vom putea niciodată cuprinde în întregime, cu mintea noastră, dimensiunile acestui eveniment extraordinar al pogorârii lui Dumnezeu printre oameni, ca Dumnezeu adevărat și om adevărat. Dar înțelegem totuși, iar acest lucru este foarte mult, că numai așa era posibilă pătrunderea noastră dincolo de limitele pe care ni le impune condiția de făpturi pământești. Numai așa se putea deschide ochiului credinței noastre, fară portițe deschise îndoielilor, cunoașterea celor de dincolo de pragul lumii acesteia, fară de care ne-am fi simțit pentru totdeauna neîmpliniți. Înțelegem că Dumnezeu ne-a făcut o favoare peste așteptările noastre. Când nu mai puteam merge noi spre El, din pricina întunericului păcatului, a venit El la noi, ca o mare și limpezitoare lumină.

Ne-a iubit cu iubirea cea de la creația lumii, din vremurile de demult. Ne-a restaurat în demnitatea de fii ai Săi, din care căzusem, și ne-a învățat că suntem frați între noi și că trebuie să ne iubim. Aceasta este dezlegarea tainei celei din veac ascunse, pe care a pregătit-o și ne-a descoperit-o prin Nașterea de la Betleem.

Chiar primul lucru pe care îl face Dumnezeu-Tatăl prin îngeri, la Nașterea lui Hristos, este o Declarație de reconciliere, transmisă printr-un glas de dincolo de hotarele lumii noastre: Cheamă omenirea să slăvească pe Dumnezeu! Să fie pace pe pământ! Să fie bunăvoie între oameni! Și întru oameni! De acum înainte să se termine cu toate luptele, cu toate certurile, cu toată răutatea: să fie pace și bunăvoire.

Dumnezeu oferă oamenilor acest tratat unilateral, prin această Cântare a îngerilor, care este primul mesaj al Cuvântului, primul cuvânt al Testamentului celui Nou, care ne este dat pentru vecii vecilor, nouă tuturor oamenilor și popoarelor.

De aceea, mai cu seamă în preajma și în zilele sfinte ale Nașterii Domnului, să răspândim, să cântam și să propovăduim acest dar dumnezeiesc și să ne punem și noi, alături de Dumnezeu, semnătură inimilor noastre pe această Declarație dumnezeiască de pace și bunăvoire.