Calea, Adevărul și Viața / Iubirea de argint şi de avere – un rău permanent din viaţa noastră

Dragostea pentru bani şi avere din zilele noastre, şi nu numai, este un rău pe care, dacă nu l-ar avea, nici săracul, nici bogatul nu ar suferi în zadar. Însă, din păcate, aproape toţi suntem robiţi iubirii de argint, fără a ne gândi câtă stricăciune vine din aceasta, pentru ca apoi să încercăm fiecare, după puterea lui, să ne schimbăm pe noi înşine.
Analizând obiectiv starea lumii actuale putem afirma că iubirea de argint este pricina tuturor relelor. Aici putem aminti: câştigul ruşinos, hoţia, zgârcenia, lipsa de dragoste, necredinţa, mizan­tro­pia, bogăţia nedreaptă, camăta, vicle­şugul, minciuna, jurământul strâmb, şi încă multe asemenea acestora.
Din iubirea de argint se naşte jefuirea băncilor, a bisericilor şi orice alt chip al furtului. Datorită iubirii de argint există cântare nedrepte, măsurători înşelătoare, corupţie, călcare de hotare, vrăjmăşii între vecini.
Tot din iubirea de argint se ridică neamuri împotriva altor neamuri, s-au des­făcut prietenii puternice, s-au rupt legă­turi de rudenie, au fost trădări de ţară sau judecătorul nedrept a strâmbat legea şi a măsluit mărturia cea adevărată.

Mai presus de toate acestea este faptul că omul îşi pierde şi sufletul, deoarece „Cei care vor să se îmbogăţească, cad în ispite şi în cursele diavolului” (I Tim. 6,9). Adevărul acesta este valabil atât pentru bogat cât şi pentru sărac, pentru că nu numai cei bogaţi sunt rătăciţi de la credinţă, ci oricine pofteşte bogăţia cu înfocare. Căci boala o avem prin pofta din suflet şi avem nevoie de vindecarea ei. Nu este suficient să spui că eşti sărac şi că nu ai această boală, ci trebuie să dovedeşti că nu doreşti să-ţi schimbi sărăcia şi că o socoteşti pe aceasta mai vrednică de dorit şi mai de cinste decât bogăţia şi că dai mulţumire lui Dum­nezeu că pentru ea îţi face mai uşoară mântuirea.
Iar dacă este cineva bogat, este bine să-şi aducă aminte că este greu să intre un bogat în Împărăţia cerurilor, dar să cu­noască şi faptul că Avraam era bogat, însă a fost mântuit fiindcă era iubitor de străini şi de săraci.

Pe lângă toate acestea bogăţia este rea pentru că, de cele mai multe ori, îşi ia o însoţitoare şi mai rea – înălţarea minţii şi îngâmfarea pentru bogăţie.
De aceea, cel mai potrivit este să ne îmbogăţim în fapte bune şi să ne mul­ţumim cu cele pe care le avem noi înşine pentru a putea auzi fiecare dintre noi glasul făgăduinţei lui Dumnezeu şi să fim învredniciţi de binecuvântarea Sa.