Calea, Adevărul şi Viaţa / Înţelesul chemării Apostolilor

La o primă analiză s-ar părea că Evanghelia în care ne este relatată pescuirea minunată nu pune probleme deosebite de interpretare, întrucât lucrurile par cât se poate de limpezi: prin pescuirea minunată Hristos a început constituirea grupului de apostoli, alături de care va continua misiunea de răspândire a cuvântului dumnezeiesc, iar, când se va plini vremea Sa, ei vor fi cei care îi vor duce mai departe mesajul.

Numai că aici este mai mult decât o simplă chemare. Este invitaţia pe care Dumnezeu o adresează omului pentru a se face împreună – lucrător cu El la actul de mântuire al lumii, deoarece începutul activităţii publice a Mântuitorului Hristos echivalează cu o nouă creaţie.

Dacă în Creaţia dintâi, omul a fost doar obiect al lucrării divine: „Să facem om” (Fac. 1, 26), din acest moment este poftit să fie părtaş lui Dumnezeu, în chip nemijlocit, la noul început al lumii, la rezidirea lumii. După experienţa tristă a căderii, prin care şi-a compromis destinul propriu, acum este investit cu o nouă calitate, nu să aştepte cealaltă lume, ci să transforme această lume în cealaltă. Dacă în geneza dintâi omul este creat, acum, este chemat să se creeze şi să recreeze lumea dimpreună cu Dumnezeu.

Iată, de ce, Evanghelia despre pescuirea minunată, chiar dacă s-a petrecut cu mult timp înainte, se dovedeşte, ca mesaj, extrem de actuală.

Omul zilelor noastre, expus unor ispite, cum ar fi: ateismul, idealismul, nihilismul, indiferentismul sau umanismul, se vădeşte tot mai puţin dispus să creadă în Dumnezeu, condamnându-se singur la o situaţie fără ieşire. Atras de păcat, omul nu mai vrea ca Dumnezeu să existe. A ajuns inconştient fiul negaţiei absolute. Fără să ştie, nu vrea ca Dumnezeu să existe. A cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a-L recunoaşte, a voi ca El să existe, să-L primim şi acceptăm. Trebuie să ne tăiem voia şi să facem voia Lui. Ori, Evanghelia la care facem referire indică tocmai cauza dramei pe care o trăieşte omul pretins modern, care s-a îndepărtat mult de Dumnezeu şi încearcă să se mintă că poate exista doar prin sine.