Calea, Adevărul şi Viaţa / Imaginea și moralitatea

Omul vremurilor noastre a ajuns să fie subjugat de imagine, devenind depen­dent de ea. Petrece ore întregi în fața televizorului. Nu poate trece o zi fără să fie urmărite știrile, anumite filme sau programe de divertisment.
Pe de altă parte are la dispoziție calculatorul cu întrebuințările lui folositoare sau mai puțin folositoare. Accesul la internet îl captivează pe om în așa măsură încât nu mai are timp de comuniune cu ceilalți, ca să nu mai vorbim de cititul unei cărți, de practicarea sportului sau de simplele plimbări în aer liber. Mai mult, ca să-l poată avea peste tot se apelează la un laptop sau la o tabletă.
Au mai apărut și telefoanele perfor­man­te, oferindu-i omului imagini prin internet, astfel încât îl poți vedea butonând peste tot. Chiar fiind în compania cuiva, el, de fapt, petrece într-o lume virtuală care îl subjugă, devenind un pătimaș, un rob al imaginii, care poate să fie bună sau rea.
Dacă imaginea este bună, atunci lu­crurile sunt în ordine. Însă, dacă imaginea este rea, păcătoasă sau indecentă, atunci este o problemă, deoarece prin imagine poate intra și diavolul în suflet. Aceste imagini păcătoase pot fi oferite prin toate mijloacele amintite: televizor, site-uri indecente sau facebook, iar în felul acesta imaginea păcătoasă devine o fereastră spre iad.

Părintele profesor Ilie Moldovan, de vred­nică pomenire, în cartea sa „Ado­les­­cența, preludiu la poemul iubirii curate”, subliniază modul pervers în care lucrează imaginația, pe tărâm moral, la toată lumea, dar mai ales la tineri: „Pe­ricolul cel mai de seamă pentru om cons­tă tocmai în modul în care acționează imaginația lui pe tărâmul imoralității, întrucât aceasta pune stăpânire pe întreg interiorul lui. Iar după ce a căzut pradă acestei cara­catițe imaginative, nevoia lui de a-și astâmpăra setea de reprezentări indecente, din cărți și reviste, desene și fotografii, de la televiziune și de pe internet, de pe stradă și de la discotecă, devine tot mai imperioasă. În cultura contemporană, se pare că totul lu­crează asupra imaginației...”. Și care poate fi urmarea?  „Imaginația devine o adevă­rată sursă de otravă, de neli­niște și de dezorientare”.
Această patimă a dependenței de ima­gine, ca orice altă patimă, crește gra­dual și poate ajunge să te distrugă su­fletește, iar dacă provoacă păcate tru­pești, îți distruge și sănătatea.

Prin cele relatate nu am avut intenția să demonizez televizorul sau internetul, pentru că la televizor se văd și emisiuni bune, iar de pe internet putem găsi și lucruri folositoare, ci am dorit un singur lucru: să fim cu mult discernământ, să nu devenim robi ai imaginii, mai ales dacă ea este păcă­toasă, întrucât ea este o fereastră spre iadul morții veșnice, ne pângărește și ne distruge spiritual.