Calea, Adevărul şi Viaţa / Este o soluţie sinuciderea?

Numărul sinuciderilor, care de la an la an creşte tot mai mult, ne motivează în a scrie câteva rânduri despre suicid şi despre consecinţele dezastruoase care afectează persoana umană. Sociologul Emile Durkheim menţiona că, în a doua jumătate a secolului al XlX-lea, numărul sinuciderilor a crescut de 3 până la 4, 5 ori, în funcţie de ţară.

Analizând aceste date, el a ajuns la concluzia că motivele cele mai grave ale sinuciderilor sunt dezorientarea, slăbirea relaţiilor sociale, destrămarea colectivismului, decăderea morală şi distrugerea religiozităţii.

Sinuciderea sau suicidul (în latină suicidium, de la sui caedere, „a se omorî”) reprezintă acţiunea unei persoane de a-şi cauza propria moarte. Suicidul este de cele mai multe ori comis din disperare, ale cărei cauze sunt adesea atribuite unor boli mentale, cum ar fi depresia, schizofrenia, alcoolismul sau dependenţa de droguri. Adeseori joacă un rol şi factorii de stres, cum ar fi problemele financiare sau problemele ivite în relaţiile interpersonale.

Încă din antichitate, sinuciderea era condamnată, afirmându-se despre cel care îşi ia viaţa că dă dovadă de laşitate.

Sfânta Scriptură menţionează 4 cazuri specifice de persoane care s-au sinucis: Saul (1 Samuel 31:4), Ahitofel (2 Samuel 17:23), Zimri (1 Regi 16:18) şi Iuda (Matei 27:5). Fiecare dintre aceste persoane au fost caractere rele, oameni plini de păcate. Sfânta Scriptură consideră sinuciderea ca egală cu crima – ceea ce şi este – o ucidere proprie, deoarece Dumnezeu ,Care ne dă suflarea de viaţă, tot El este Cel care decide când şi cum moare o persoană.

Multe persoane experimentează de-a lungul vieţii gânduri legate de moarte. Aceste gânduri reflectă mai degrabă faptul că suferinţa ta emoţională este mai mare decât îi poţi face faţă într-un anumit moment. Poate că eşti copleşit de un eşec personal, te simţi fără valoare sau poate că ţi-ai pierdut speranţa. Dar oare sinuciderea poate fi o soluţie pentru nişte probleme sau dureri temporare?  Aceste gânduri reflectă că tocmai luarea propriei vieţi ar putea fi acel lucru care nu mai poate fi reparat. Odată ce ai recurs la acest gest, nu mai este cale de întoarcere.

Foarte mulţi oameni care ajung să încerce să se sinucidă nu-şi doresc cu adevărat să moară (dovada o reprezintă mărturiile celor care au recurs la acest gest şi au reuşit să supravieţuiască). De cele mai multe ori ei îşi doresc, de fapt, să pună capăt durerii sau să găsească soluţii la problemele cu care se confruntă.

Cauza principală a sinuciderii este atingerea nivelului maxim de singurătate interioară, disperare, tristeţe şi neajutorare. Dorinţa firească pentru viaţă fiind înlocuită cu atracţia pentru moarte.  Însă, sinucigaşul uită şi se încăpăţânează să nu-şi amintească de Mântuitorul Hristos, de responsabilitatea pe care o are faţă de El pentru darul preţios care este viaţa. Această persoană, conştient sau inconştient, săvârşeşte un păcat grav: distruge sufletul, care este nemuritor, şi îl dă în mâinile diavolului.