Calea, adevărul și viața. „Du-te, și de acum să nu mai păcătuiești!”

Cu aceste cuvinte încheia de obicei Mântuitorul Hristos atunci când ierta pe păcătoși sau când vindeca bolnavi. Aceasta era condiția intrării în ordinea morală. În această stare, chiar și profesiunea de vameș devenea ono­rabilă, întrucât nu ni se spune că Zaheu și-ar fi schimbat profesiunea după întâlnirea cu Hristos. Cu siguranță că a fost un vameș cinstit până la sfârșitul vieții.
Am putea chiar spune că Mântuitorul a reabilitat prin Zaheu o categorie socială care era urâtă de popor, fiind simbolul ultimei degradări civice.
Prin aceasta, Hristos câștigase. Metoda Lui se dovedise bună. Bucuros El însuși de rezultat, s-a adresat atunci lui Zaheu, dar și celor dimprejur: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”. A casei, adică a membrilor familiei lui Zaheu însuși. Dar de ce totuși s-a referit Hristos nu numai lui Zaheu, ci și la casa lui?
Este un fapt demn de luat aminte. Averea pe care o strânsese Zaheu plana ca un blestem asupra întregii case. Nu numai asupra lui. Aceasta întrucât acordul cu fapta lui a celorlalți din casă, înfruptarea din fapta lui, plana și asupra lor. Acest lucru îl uită mulți dintre noi, în cazuri similare, când unul din familie aduce bunuri necuvenite. Se trezesc abia atunci când acela este descoperit și atunci suferă. Ba unii chiar cred că suferă pe nedrept.
În cazul lui Zaheu, se poate bănui că actul lui de căință și pocăință a fost aprobat de întreaga familie care era de față. De aceea Zaheu a beneficiat de iertare împreună cu toată casa lui. Toți s-au înscris în ordinea harului, a credinței și a faptei bune, Mântuitorul aducând astfel dezlegarea întregii case. „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia”!
Convertirea lui Zaheu a fost rapidă și totală, iar răspunsul Mântuitorului nu putea fi altfel. Întâlnim, în sensul de mântuire, de iertare, prima oară cuvântul „Astăzi”, pe loc, același cuvânt pe care i-l va spune și tâlharului de pe cruce care s-a pocăit.
Îndreptarea lui Zaheu se arată, așadar, printr-o hotărâre concretă, de renunțare nu numai la a mai face ceea ce făcuse înainte, dar și de a corecta nedrep­tă­țile pe care le comisese. Hotă­rârea de convertire trecea proba practică. Metoda lui Hristos își arăta roadele. Acum vedem că Mântuitorul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, n-a venit pentru păcătoși, pentru simplul fapt că erau păcătoși,
n-a venit să le aprobe păcatul, n-a venit pentru a le da voie să rămână păcătoși în continuare. A venit pentru păcătoși ca să-I îndrepte, iar de atenția Lui s-au bucurat numai acei păcătoși care s-au îndreptat.
Acest lucru este clar în învă­țătura noastră ortodoxă. Zaheu s-a îndreptat în fața lui Dumnezeu prin mărturisirea personală a fărădelegilor pe care le făcuse și prin hotărârea de a se îndrepta pe el însuși și de a îndrepta, în același timp, și nedreptățile pe care le făcuse altora. Astfel, Zaheu rămâne modelul biblic al convertirii pe care Iisus Hristos ni-l oferă spre urmare.
În fiecare din noi există o candelă care așteaptă să fie aprinsă, să ne lumineze mintea, ca să vedem în lumină tot răul pe care l-am făcut și pe care îl ținem în întuneric. Îngerul din noi așteaptă să fie eliberat. Eliberându-l, ni-l facem aliat. Abia așteaptă să-l eliberăm spre a se pune în slujba noastră și a da mărturie bună despre noi în fața lui Dumnezeu.