Calea, Adevărul şi Viaţa. Despre Sfânta Împărtășanie

Trăim vremuri pe care puțini le-am intuit că le vom trăi astăzi. Suntem tocmai într-o perioadă deosebită în ceea ce privește viața sufletească a fiecăruia dintre noi, aflându-ne în Sfântul și Marele Post, și poate nu întâmplător ispitele de tot felul se abat asupra noastră, cu scopul de a ne îndepărta de viața adevărată, de a ne îndepărta de Dumnezeu Cel Unul în Treime.

Este vremea, mai mult decât oricând, să ne cercetăm conștiința, să ne mărturisim păcatele, pentru a primi dezlegare să ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos, adică, să ne împărtășim cu Hristos - Dumnezeu însuși.

În contextul actualei pandemii care afectează întreaga lume, nici noi nu suntem scutiți de aceasta, fapt care ar trebui să ne apropie și mai mult de Dumnezeu, cerându-i ajutorul în vederea izbăvirii de acest flagel. Din păcate, nu suntem lăsați să facem ceea ce trebuie din punct de vedere al sănătății sufletești, întrucât ni se strecoară tot felul de idei, care nu pot veni de la Dumnezeu, și care au intenția să ne țină cât mai departe de El. Așa, se dorește interzicerea închinării la icoane sau convingerea credincioșilor că Împărtășania ar fi mijloc de transmitere al bolilor contagioase, punându-se mai presus o bacterie sau un virus decât Hristos – Dumnezeu.

De aceea, cred că este potrivit să ne punem cu toții cea mai de vârf întrebare: Ce este Împărtășania și care este rostul ei în mântuirea noastră?

Toți credincioșii adevărați știu că Împărtășania este Dumnezeu și mai știu că  Hristos își menține acest cuvânt divin, cum că: „Eu voi fi cu voi până la sfârșitul veacurilor”. Tot El spune, de asemenea: „Cine nu va mânca Trupul și Sângele Meu nu va avea viață în el și nici parte de Mine”. Se înțelege că prin această primire a Trupului și Sângelui Mântuitorului te duci până la El, ca Dumnezeu după har. Și când te duci la El, ești mare ca El. Și, de asemenea, atunci când te împărtășești, El vine la tine, e mic ca tine, după cum spun marii sfinți. Deci o identitate de fiu, divină. Nu e nici o teamă că vorbim așa. El este, nu e altul care s-a făgăduit, și își ține făgăduința. Pentru că Dumnezeu poate să facă orice, doar un lucru nu poate: să își calce cuvântul. Și iată că își ține cuvântul, ca să fie cu noi permanent. 

Prin Sfânta Împărtăşanie primim Trupul și Sângele lui Hristos Cel Înviat, ca arvună a învierii noastre. Şi pentru că primim toţi acelaşi Trup al lui Hristos, ne unim şi noi întreolaltă. De aceea, Sfânta Liturghie şi Euharistia întreţin în gradul cel mai înalt unitatea Bisericii.

Pentru poporul nostru, mai ales pentru cel de la sate, Sfânta Împărtăşanie este o mare sărbătoare, care ridică această zi peste toate celelalte de peste an. Toţi oamenii se pregătesc cu multe rugăciuni, se îmbracă cu haine nefolosite alte dăţi, se iartă toţi unii pe alţii, se feresc în acea zi cât mai mult de la grijile obişnuite ale vieţii. Iar astfel, credincioşii trăiesc după Sfânta Împărtăşanie liniştea de a fi iertaţi de Dumnezeu, bucuria de a simţi pe Hristos în ei, de a nu mai fi închişi într-o viaţă pur pământească. Au bucuria de a se simţi împăcaţi cu toţi oamenii, de a-i înţelege şi iubi pe toţi. Ea este de fapt o arvună a bucuriei cereşti, când fiecare va fi ca un frate al tuturor şi ca un fiu iubit al Tatălui Ceresc şi frate iubit al lui Hristos.

Când înțelegem și trăim aceste adevăruri, mai putem pune la îndoială prezența reală a lui Hristos în Sfânta Împărtășanie? Mai poate învinge frica de a fi contaminat, credința că Hristos – Dumnezeu este Tămăduitorul sufletelor și trupurilor noastre? Oare, chiar mai este nevoie de o linguriță de unică folosință? Când știm că Sfânta Împărtășanie ni se dă „spre iertarea păcatelor și spre viața de veci”, adică spre viața de veci întru fericire.