Calea, Adevărul şi Viaţa / Despre lumea nevăzută

Biserica a hotărât ca ziua de 8 noiembrie să fie dedicată în exclusivitate cinstirii sfinţilor îngeri, numindu-se Soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi al tuturor Puterilor cereşti celor fără de trup.

A crede că lumea se rezumă la aspectul material înseamnă a-i sărăci conţinutul, deoarece oricâte teorii ar avansa oamenii de ştiinţă, mereu se va găsi ceva care-i va devansa  şi-i va surprinde. În accepţiunea biblică, prin termenul „lume” este desemnată Creaţia atât sub aspectul văzut, cât şi partea sa nevăzută, complementară celei văzute şi dimpreună cu care alcătuieşte un singur trup.

Autorul cărţii Facerii, menţionând „cerul”(Fac.1,1) ca cealaltă parte a Creaţiei, se referea la acest aspect nevăzut  al lumii, şi în niciun caz la cerul fizic, despre care ştim că a apărut abia în a doua zi a creaţiei. Că în contextul respectiv cerul are un alt înţeles decât cel material deducem din pasajul biblic, care se încheie prin cuvintele: „aşa s-au împlinit cerul şi pământul şi toată podoaba (oştirea) lor”(Fac. 2,1). Aici cuvintele „toată podoaba lor” sau „toată oştirea lor” au înţelesul de totalitatea fiinţelor care populează cerul şi pământul. Ori se ştie că singurele fiinţe din univers sunt îngerul şi omul, deoarece numai ei au cunoştinţă despre Fiinţa divină din care îşi au existenţa. Celelalte sunt vieţuitoare, care, deşi au primit viaţă de la acelaşi Creator, n-au o relaţie conştientă cu El.

Din perspectiva celor de mai sus, expresia „cerul şi pământul, cu toată podoaba lor” este o referire la om ca podoaba lumii văzute şi la îngeri, a căror oştire împodobeşte lumea nevăzută, ei fiind creaţi de Dumnezeu înaintea universului fizic şi din nimic.

Întreaga istorie a poporului evreu este o mărturie evidentă despre existenţa îngerilor care, prin multele lor apariţii, au influenţat cursul evenimentelor într-un mod pozitiv. De la Avraam, cel atât de hotărât să-şi aducă propriul copil ca jertfă, pe care numai îngerul îl opreşte, la Iacob, cel învrednicit de Dumnezeu să vadă scara pe care coborau şi urcau îngerii, şi până la Ioan Botezătorul, ultimul şi cel mai mare profet al Vechiului Testament, avem o serie întreagă de mărturii despre existenţa îngerilor, precum şi despre faptul că ei au intervenit, în anumite situaţii excepţionale, în planul istoriei umane.

Că îngerii sunt mesagerii lui Dumnezeu către oameni vedem şi mai clar din paginile Noului Testament, unde prezenţa lor se leagă nemijlocit de actul mântuirii neamului omenesc.

Cel mai important eveniment al istoriei umane, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, este prilej de bucurie pentru oameni şi cetele îngereşti, deopotrivă. Îngerii au fost prezenţi mereu în viaţa Mântuitorului Hristos. Astfel, Îl vor slăvi după biruinţa asupra diavolului în pustia Carantaniei sau Îl vor întări înainte de marea încercare din grădina Ghetsimani, iar, după moartea Sa, îşi vor face şi mai simţită prezenţa, anunţându-le femeilor mironosiţe vestea minunată a Învierii. Apoi, Apostolii rămaşi nemângâiaţi, după Înălţarea la cer a Mântuitorului, sunt întăriţi şi călăuziţi tot de îngeri.