Calea, Adevărul și Viața / Canonul Mare al Sfântului Andrei Criteanul

Este important să înțelegem că Postul trebuie privit ca o călătorie duhovnicească al cărei scop este să ne treacă dintr-o stare spirituală în alta. Din păcate, marea majoritate a creștinilor neglijează acest scop al Postului și îl privesc doar ca pe o perioadă în timpul căreia trebuie să își împlinească obligația religioasă, cum ar fi Împărtășania o dată în an și să se supună unor restricții alimentare, la care se poate adăuga evitarea distracțiilor. Adoptând această idee simplistă și formală despre Post, adevăratul duh al Postului aproape că a dispărut din viața noastră. Reconsiderarea liturgică și duhovnicească a Postului este una dintre cele mai actuale și urgente cerințe, care nu poate fi realizată decât dacă se întemeiază pe o înțelegere reală a ritmului și structurii liturgice a Postului.

În sprijinul acestei cerințe, rânduiala Postului Mare ne propune dintru început Marele Canon de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul. Seara se face slujba Pavecerniței Mari, căreia, în primele patru zile, se adaugă Canonul cel Mare. Împărțit în patru părți, el poate fi descris cel mai bine ca o plângere de pocăință care ne vorbește despre proporțiile și adâncimea păcatului, tulburând sufletul cu jale, căință și nădejde. Cu o măiestrie unică, Sfântul Andrei Criteanul împletește marile teme biblice – Adam și Eva, Raiul și căderea în păcat, Noe și potopul, David, pământul făgăduinței și, în cele din urmă, Hristos și Biserica – cu mărturisirea păcatului și cu pocăința.

Evenimentele istoriei sfinte sunt dezvăluite ca evenimente ale vieții mele, faptele lui Dumnezeu din trecut ca fapte îndreptate spre mine și mântuirea mea, tragedia păcatului și a trădării, ca drama mea personală. Viața mea îmi este prezentată ca o parte a luptei mărețe și atotcuprinzătoare dintre Dumnezeu și puterile întunericului care s-au răzvrătit împotriva Lui.

Astfel, patru seri, cele două cântari ale Canonului Mare ne amintesc istoria duhovnicească a lumii, care este și istoria noastră. Ne ispitește cu întâmplările și faptele hotărâtoare ale trecutului ale căror semnificație și putere sunt oricum veșnice, pentru că fiecare suflet omenesc, unic și de neînlocuit, se mișcă către aceeași dramă, se află față în față cu aceleași dileme fundamentale, descoperă aceeași ultimă realitate.

Rolul și scopul Canonului Mare este de a ne descoperi păcatul și, astfel, să ne conducă spre pocăință; de a ne descoperi păcatul nu prin definiții și înșiruiri, ci printr-o adâncă meditație asupra măreței istorii biblice, care este, cu adevărat, o istorie a păcatului, a pocăinței și a iertării. Desigur, pentru a fi ascultat cum se cuvine, presupune cunoașterea Sfintei Scripturi și priceperea de a ne împărtăși din meditațiile asupra înțelesurilor Canonului pentru noi, întrucât altfel el poate fi considerat de către unii oameni ca plictisitor și fără sens.

Canonul de pocăință al Sfântului Andrei Criteanul este mare nu numai pentru că este cel mai lung din toată imnografia Bisericii (are 271 de tropare), ci mai ales prin puterea duhovnicească pe care o are. Ca o frescă a pocăinței, aduce de la Adam și până la Înălțarea Domnului mulțime de pilde de pocăință și nevoință, precum și pilde ale celor care au căzut și s-au pocăit, ca să ne învețe să ne ferim de poticnire și să alergăm la Dumnezeu cu pocăință, lacrimi și fapte mântuitoare, fiind cu atâta iscusință alcătuit încât poate și pe sufletul cel mai împietrit să-l atragă spre umilință și îndreptare.

Călătoria Postului începe astfel cu o reîntoarcere la „punctul de plecare” – lumea Creației, Căderii și Răscumpărării, o lume în care toate lucrurile vorbesc de Dumnezeu și reflectă slava Sa, în care toate întâmplările sunt îndreptate spre Dumnezeu, în care omul găsește adevărata dimensiune a vieții sale și, având temelia aceasta, face pocăință. Iar ceea ce este mai frumos este faptul că umilința, căința și zdrobirea inimii nu numai că nu sunt istovitoare, ci sunt pline de încredere și dătătoare de putere.

Pr. Cristian Ștefan