Calea, Adevărul şi Viaţa / Aspectul pozitiv al îndoielii

Atunci când vorbim şi sărbătorim Învierea, nu vorbim despre ceva obişnuit şi nu sărbătorim o sărbătoare omenească, ci una dumnezeiască, un eveniment mai presus de fire, care nu s-ar fi putut petrece fără intervenţia directă a lui Dumnezeu. În acelaşi timp, suntem conştienţi şi de faptul că vorbim despre ceva prea serios pentru a ne îngădui să vorbim cu uşurinţă sau pentru a încerca să acredităm o credinţă nesusţinută de argumente temeinice şi solide, care să se impună ca atare minţii şi simţirii noastre.

Unul dintre aceste argumente ni l-a oferit Sfântul Apostol Toma. Cine nu cunoaşte şi nu foloseşte sintagma: „Toma necredinciosul”? Cine nu a auzit de îndoiala lui? Toma s-a făcut cunoscut în istorie prin îndoiala lui, devenind simbolul îndoielii. De fapt, toţi Apostolii s-au îndoit, însă îndoiala lui Toma a fost mai puternică decât a celorlalţi. Dacă ceilalţi s-au mulţumit cu vederea, Toma nu s-a mulţumit numai cu atâta.

Noi, însă, nu trebuie să-l condamnăm pe Toma, pentru că de fapt putem înţelege că el chiar ne-a ajutat să ne clarificăm o situaţie delicată a credinţei noastre. Câţi dintre noi nu cerem adesea astfel de probe, înainte de a accepta ceva ce ni se pare imposibil? Evenimentul Învierii era atât de neobişnuit încât Toma era mai înclinat să creadă în fantome decât într-un Hristos înviat.

Îndoiala are însă şi un aspect pozitiv. Ea confirmă moartea Mântuitorului Hristos pe cruce. Ucenicii Lui se îndoiau pentru că îl văzuseră cu ochii lor murind. Controlaseră moartea Lui. De aceea nu puteau crede în Înviere. De aceea se îndoiau. Prin urmare, îndoiala lor este un argument în sprijinul faptului că Mântuitorul a murit pe cruce cu adevărat. Lucrul este important pentru că au fost şi unii care au zis că n-a murit. Că a fost numai o moarte aparentă şi că după trei zile şi-a revenit.

Îndoiala lor este astfel, în acelaşi timp, şi o mărturie a Învierii. Toma n-a vrut să creadă până nu a cercetat personal. Creştinismul nu interzice cercetarea, pentru că nici Mântuitorul nu i-a interzis lui Toma cercetarea.

Toma a cercetat pentru el, dar şi pentru noi. Toma a găsit răspunsul tot aşa: atât pentru el, cât şi pentru noi. Prin îndoiala sa, prin verificarea pe care a făcut-o, Toma a devenit în acel moment un preţios martor al Învierii, iar mărturia lui, alături de ale celorlalţi Apostoli, mironosiţe şi mulţimi cărora li s-a arătat Hristos, stă şi ea la temelia credinţei şi a convingerilor noastre.