Calea, Adevărul și Viața / A fost trimis să propovăduiască orbilor vedere

Datorită Sfinților Evangheliști, aflăm că au fost șase orbi care au fost vindecați de către Mântuitorul Hristos (orbul din Betsaida, orbul din Ierihon, Bartimeu, orbul din naștere din Ierusalim și cei doi orbi din Capernaum). Aceștia sunt cei pomeniți, însă, în afara de aceștia, știm că fără de număr este mulțimea celor nepomeniți.

Știm că nu numai cei din Iudeea, ci și cei din împrejurimile Iudeii care erau orbi nu au fost lăsați fără lumină. Iar, atunci când a intrat în Ierusalim călare pe asină, după profeție, proslăvit în chip preaminunat de copii ca un Dumnezeu, i-a vindecat pe toți cei care au venit la El, șchiopi și orbi, precum mărturisește și Evanghelistul Matei. Pentru aceasta, și profetul Isaia vorbește despre Hristos că va fi trimis de la Tatăl și de la Duhul Său „ca să propovăduiască celor fărădelege iertare și orbilor vedere” (Isaia, 61,1). Dar de ce nu spune profetul că a fost trimis să dea orbilor vederea precum s-a și întâmplat, ci zice că „a fost trimis să propovăduiască orbilor vedere?” Deoarece Fiul lui Dumnezeu nu a venit în primul rând să deschidă ochii trupești, ci pe cei ai sufletului, ochii duhovnicești, care dobândesc vederea prin propovăduirea Evangheliei.

După cum ne îndeamnă pe noi Mântuitorul Hristos, să căutăm mai întâi cele duhovnicești, „sârguiți-vă nu pentru hrana cea stricăcioasă, ci pentru hrana care rămâne în viață cea veșnică”, tot astfel ne-a propovăduit să lepădam de la noi cele trupești și să căutăm pe cele folositoare sufletului. „Căutați Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte vi se vor adăuga vouă”. Astfel a făcut și în privința ochilor: plecând cerurile și pogorându-se pe pământ din iubire de oameni, astfel încât prin propovăduirea Evangheliei să ne deschidă ochii cei duhovnicești ai sufletului și să ne dăruiască vederea cea cugetătoare, a adăugat la aceasta și vindecarea ochilor celor nevăzători ai trupului.

De aceea există multă asemănare între cele două feluri de vederi, între cea trupească și cea sufletească sau duhovnicească. Întrucât între orbii cei după trup sunt unii care și-au căpătat vederea de îndată, precum aceluia căruia Mântuitorul i-a grăit cuvânt: „Vezi”, și de îndată a luat vindecare. Alții, însă, își dobândesc vindecarea puțin câte puțin, precum cel ce zice înainte de a-și căpăta vederea pe de-a-ntregul, „că văd pe oameni ca pe niște copaci care umblă”. Tot astfel sunt și dintre cei care primesc tămăduire ochilor cugetători prin credință, sunt unii care o află fără întârziere, ca acela care, într-o clipă, din vameș a devenit ucenic și Evanghelist, pe când alții, treptat, câte puțin, precum ucenicul dintre farisei, Nicodim, care-L vizita pe Domnul Hristos pe ascuns. Și așa cum între orbii cei după trup unii au dobândit tămăduirea numai prin cuvânt, iar alții prin lucrare (orbul din naștere), la fel și între cei care primeau vindecarea ochilor sufletești, adică întoarcerea de la necredință la credință, sunt unii care aveau nevoie de minuni ca să creadă, iar alții, precum cei trimiși de Ioan Botezătorul, să întrebe: „Tu ești Cel Ce vine, sau să așteptăm pe altul?” (Matei 11,3). Numai prin cuvânt au dobândit tămăduirea și deschiderea ochilor cugetători, crezând numai din auzite, asemenea sutașului pe care Mântuitorul Hristos l-a mărturisit ca întrecând în credință pe israeliți.

Vindecarea celor doi orbi din Capernaum a venit ca o consecință a vederii lor cugetătoare datorate credinței, manifestată prin strigatul lor: „Miluiește-ne pe noi, Fiul lui David!” (Matei 9,27). Ar fi putut să se țină de El, cerând și chiar strigând o atât de mare milă - vindecarea ochilor de orbire, dacă nu ar fi crezut? Arătând, astfel, că El era Cel mai dinainte vestit și așteptat. Iar Mântuitorul Hristos încercând credința orbilor sau, mai curând, vădind-o, i-a luat deoparte în tăcere și i-a întrebat: „Credeți că pot Eu face aceasta?” Iar ei i-au răspuns: „Da, Doamne”. Pentru aceasta, când le-a atins ochii, le-a zis: „Fie vouă după credință voastră!” Și s-au deschis ochii lor, mărturisind că s-au încredințat cu adevărat că El este așa cum au crezut ei: Dumnezeu și om. Întrucât om era fiul lui David și cu propriile mâini s-a atins de ochii lor, iar ei întru cunoștință au mărturisit, iar ca Dumnezeu și făcător al luminii a dăruit ochi celor dintru întuneric.

Pr. Cristian Ștefan