Călătorie în universul ceasului, un album de excepţie

Viorel Rusu, Lucia Pop

 Marţi, 15 noiembrie a.c., la Muzeul Judeþean de Istorie şi Arheologie Maramureş, a avut loc lansarea celui de-al cincilea album din Seria „Colecţii muzeale”, intitulat Cãlãtorie în universul ceasului. Colecţia de orologerie”.

Ceasornicul, din considerente tehnico-ştiinţifice, documentar-istorice, memoriale sau artistice, a constituit obiectul iniţierii şi dezvoltării de către muzee a unui segment patrimonial spectaculos şi de mare atracţie pentru public.

Istoria deosebit de interesantă, de la cadranele solare la ceasurile mecanice, din antichitate până astăzi, ne dezvăluie apariţia şi evoluţia în timp a unui nou meşteşug, ceasornicăria. Ceasornicul, noutate tehnică utilă şi spectaculoasă în egală măsură, a cucerit treptat lumea întreagă devenind indispensabil în universul celor două elemente: Timp şi Destin. În jurul acestui ingenios obiect care indică scurgerea ireversibilă a timpului gravitează, fără îndoială, în perfectă comuniune, ştiinţe precum astronomia, matematica, fizica, arta şi, bineînţeles, istoria. Evoluţia acestor discipline, marile descoperiri, au influenţat de-a lungul timpului istoria delicatelor mecanisme şi a construcţiei artistice din jurul acestora.

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş se numără printre puţinele instituţii culturale de importanţă regională din România care tezaurizează şi valorifică prin expunere o consistentă colecţie de orologerie. Parcursul dezvoltării acestei colecţii a început în anul 1974 când au intrat în evidenţa ştiinţifică primele câteva zeci de exemplare. Acestea au fost achiziţionate de la Benedek Mihai (1914-?), cunoscut şi priceput meşter ceasornicar din Baia Mare. Momentul primelor achiziţii a fost oportun pentru constituirea şi, ulterior, dezvoltarea prin achiziţii şi donaţii a unei noi şi inedite colecţii în structura patrimonială a muzeului. În perioada 2002-2004 a fost angajat un specialist care, în conformitate cu normele de conservare şi restaurare specifice acestor delicate obiecte, a contribuit la menţinerea stării de sănătate a multor piese din patrimoniu.

Forma, diversitatea, ingeniozitatea tehnică şi artistică oferă colecţiei de orologerie complexitatea specifică unui patrimoniu de excepţie, cu mare căutare la publicul vizitator.

Colecţia de ceasornice aflată în administrarea Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş numără aproximativ 300 de piese aparţinând perioadei de timp cuprinse între secolele XVIII-XX cu mecanisme fabricate în diferite ateliere europene, respectiv în Austria, Elveţia, Franţa, Germania, Italia, România, dar şi în Japonia, America de Sud, Statele Unite ale Americii sau Canada.

Colecţia este structurată în mai multe categorii de orologii. Predomină numeric ceasurile de perete, cu greutăţi sau cu arc, cu cadrane emailate pe care orele sunt marcate cu cifre romane sau arabe, înnobilate cu chenare decorative. În această categorie se remarcă prin somptuozitate dar şi prin detalii tehnice impunătoarele pendule de salon care, odinioară, constituiau una dintre cele mai importante componente ale ambientului interior caracteristic îndeosebi secolului XIX.

Din aceeaşi mare categorie fac parte aşa numitele pendule populare care, la rândul lor, cuprind mai multe feluri de ceasornice. Pendule mai modeste ca dimensiuni, cu arc şi mecanisme sonore, atrag atenţia prin simplitatea cutiilor din lemn, câteva dintre acestea având aplicaţii decorative din bronz pe coronament. Astfel de pendule erau întâlnite în casele intelectualităţii româneşti rurale, respectiv ale preoţilor şi ale dascălilor, în secolul XIX.

Pendulele ţărăneşti formează un grupaj de ceasuri peste care trecerea timpului este mult mai vizibilă. Cu execuţie manuală foarte simplă, prevăzute cu clopot sau gong pentru marcarea sonoră a orelor, aceste ceasornice au cadranele din lemn, pictate în manieră naivă, cu motive florale şi animaliere. Meşteri de renume din Elveţia, Germania sau Austria au conceput astfel de pendule ieftine şi la îndemâna locuitorilor de la sate într-o perioadă în care obiecte de acest fel erau rare, scumpe şi greu de procurat, respectiv în secolele XVIII şi XIX. Ele erau prezente şi în interioarele caselor ţărăneşti româneşti.

Din colecţie se detaşează cele câteva exemplare de ceasuri cu cuc, foarte populare odinioară, preţuite şi preferate în lumea satelor. Ceasurile de postament atrag în mod deosebit atenţia deoarece ancadramentele lor sunt monumentale, cu o bogată ornamentaţie compozită realizată cel mai adesea din bronz. Din vasta categorie a ceasurilor portative fac parte ceasurile de masă care, pe lângă un aspect plăcut, au utilitatea trezirii, îndeosebi dimineaţa, este vorba de aşa numitele „deşteptătoare”.

Însoţitori fideli ai omului au fost, de la inventarea lor în secolul XVI, ceasurile de buzunar (de brâu) care sunt fără îndoială expresia modului în care ştiinţa, tehnica şi arta au contribuit în perfectă comuniune la crearea unuia dintre cele mai fine şi minuscule obiecte folositoare omului.

În contextul dezvoltării societăţii moderne contemporane, determinând orientarea rapidă în măsurarea timpului, locul ceasurilor de buzunar este luat treptat de ceasurile de mână. Primele au fost fabricate în jurul anilor 1880 şi s-au impus la începutul secolului XX punând astfel capăt supremaţiei de aproape 400 de ani a minunatelor ceasuri de buzunar.

Un loc special, deşi sunt numai două, îl ocupă masivele orologii de turn. Importanţa lor este justificată de faptul că valoarea tehnică este însoţită de valenţele documentare legate de istoria oraşului Baia Mare. În perfectă stare de funcţionare este vechiul mecanism din Turnul Sfântul Ştefan, monument istoric de arhitectură medievală.

Un loc aparte în această colecţie îl ocupă cadranul solar montat în balustrada de la etaj a clădirii monument istoric de secol XVIII, astăzi sediul Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş. Cadranul solar este unul dintre cele mai vechi mijloace (instrument) de măsurare a timpului. Printre primii utilizatori ai acestui dispozitiv au fost egiptenii care, în jurul anilor 5000 î.Hr., au conceput aşa numitul gnomon, un stâlp vertical a cărui umbră era proiectată pe o suprafaţă gradată. Grecii, beneficiind de avansate cunoştinţe matematice, au perfecţionat cadranul solar. Cadranul, mai apoi ceasul solar, a fost folosit vreme îndelungată cunoscând în evoluţia sa europeană aşa numita epocă de aur, cuprinsă între anii 1500-1800, perioadă de maximă utilitate şi popularitate.

Cadranul solar din incinta Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş are o placă metalică orizontală cu segmente radiante ce descriu orele cu cifre arabe din intervalul de timp cuprins între VI am - VI pm. Cadranul are o poziţie uşor rotită faţă de aliniamentul parapetului pentru ca segmentul median aferent orei XII să se înscrie perfect axei N-S, indicând astfel timpul solar adevărat. Unghiul format de muchia superioară a gnomonului cu placa orizontală trebuie să fie cât mai apropiat de latitudinea locului, adică, mai precis, de 47,66.

Acest cadran solar a fost construit la un moment dat între anii 1782-1913, perioadă în care s-au desfăşurat lucrări edilitare de extindere a clădirii existente (ridicată între 1734-1739), probabil spre sfârşitul perioadei amintite. Îi lipseşte în prezent gnomon-ul dar acesta este în curs de reconstrucţie şi va intra în circuitul de vizitare a muzeului.