Calatorie cu peripetii

Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro A meritat! Daca nu pentru altceva, macar pentru delicioasa ciocolata belgiana, pentru vitrinele doldora de delicatese si pentru spectacolul uman si arihitectural incredibil. E simplu, e Bruxelles. O vizita de cateva zile in capitala Belgiei era imposibil de refuzat. La invitatia PSD, 10 jurnalisti maramureseni aveau sa ia drumul Belgiei. Insotitoarea noastra, Ioana Pop, presedintele TSD Baia Mare. Pe traseu ni s-a alaturat un grup din Bistrita. Primul hop, calatoria cu trenul spre Bucuresti, 12 ore ce au trecut infinit de greu pentru unii. Ajungem in Bucuresti, capitala ne intampina cu obisnuitul trafic infernal si o vreme ce se zbate intre ploaie si zapada. Suntem in bulevardul Stefan cel Mare, taman langa parcul Dinamo, ma gandesc de doua ori inainte sa imi pun caciula cu stema Stelei. Monopolizam o jumatate de local sa ne incalzim la un ceai, in asteptarea deputatului PSD Dan Mihalache. Vine, ia contact cu grupul si se face vremea pentru plecarea la aeroport. Trecem de obisnuitele verificari si mergem la poarta de imbarcare si stam cuminti sa ne anunte zborul. Nu avem noroc, se anunta o intarziere, apoi alta si in final ne muta la alta poarta de imbarcare. Ioana Pop ne spune sa nu ne nelinistim, ea a stat odata 14 ore in aeroport. Ca sa pierdem vremea, ne plimbam pe acolo, pe la magazinele de suveniruri. Probabil sau chiar sigur, cel mai mare soc in Otopeni a fost pretul mancarii. Un mini-sandwich costa mai bine de 15 RON. Ne intrebam cat mai avem de stat. Vine seara si se anunta imbarcarea. Emotii intr-o tabara, spaima in alta. Dupa doua ore de zbor cu usoare turbulente, aterizam in Bruxelles, pe aeroportul national. De acolo ne preia un autocar si pornim spre aeroport. Autostrazi suspendate, pasaje subterane, o retea impecabila de drumuri ne duce pana la hotel. E tarziu, bufetul hotelului e inchis, iar o parte din noi se decide sa mearga la plimbare. Ne cazam, ne dam intalnire in holul hotelului si dupa 20 de minute, doritorii sunt jos. Pornim in cautarea unui restaurant. E trecut de miezul noptii, dar speram sa gasim unul deschis. Ne ratacim initial, dupa care ajungem in Grande Place, piata centrala a Bruxelles-ului. Dupa ce o seama dintre noi incetam sa ne minunam, pornim in cautarea unui restaurant. Suntem norocosi, pe o strada intens luminata, restaurantele erau unul langa altul si mare parte deschise. Un grec vorbitor de limba romana ne invita sa poftim la masa. Alegem totusi altceva si descoperim deasupra tejghelei, o poza cu Ion Iliescu, facuta in urma cu cativa ani, in timpul unei vizite la Bruxelles. Tarziu de tot ne ridicam de la masa si pornim spre hotel. A doua zi, inainte de vizitele la Parlamentul European(PE) si la Partidul Socialistilor Europeni(PSE) facem un raid prin oras. Aproape de Sablon, cartierul-casa al anticarilor intr-o statie de autobus, vad ceva cunoscut. Niste fuste multicolore. Ma uit mai atenta si incerc sa fac o poza, ma apropii sa vad daca temerile mele adeveresc. Cele doua tiganci se uita suspicios la mine si la aparatul foto. Ma apropii sa intru in vorba cu ele, dar una dintre ele ii spune celeilalte² „Hai merem cu asta” si se urca in autobusul care tocmai oprise in statie. La iesirea de la PE, in graba mare spre Sediul PSE, vedem o cersetoare in fata Parlamentului. Ne aude vorbind romaneste si ne spune ca e din Cluj. Din pacate ghidul nostru ne grabeste sa nu intarziem, punctualitatea e la mare pret pe-acolo. Seara si a treia zi avem timp pentru noi. Mai ratacim prin oras, dar reusim sa ne gasim reperele de intoarcere. In permanenta am avut senzatia de siguranta, chiar si cand am pasit intr-unul din cartierele rau famate ale orasului, multe perechi de ochi ne-au fixat si multe urechi s-au ciulit, dar nu ni s-a adresat niciun cuvant. Apoi, pe strada, pe langa curatenia aproape desavarsita, ne-au intampinat oameni mai putin stresati. Ca tot turistul, cu privirea rapita mereu de un detaliu arhitectural sau de o zona verde perfect amenajata, ne ciocneam de trecatori² mai mult de „pardon” si un zambet, nu ne-a oferit nimeni. In trafic, la fel, nu intalnesti ambuteiaje, nu auzi injuraturi si claxoane de la volan.