„CĂLĂRAȘII ȘI RENAȘTEREA NAȚIONALĂ” – o carte despre adâncurile Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia − la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”

Pandemia, apoi războiul fratricid dus de Rusia șovină în Ucraina, la care s-au adăugat tragicele evenimente din Israel și fâșia Gaza, încorsetează sufletul într-o stare de  amorțeală deloc propice întrunirilor publice. Cu toate astea, în 15 noiembrie, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare a trecut peste neliniștea cronică, găzduind cu căldură prezentarea volumului „Călărașii și Renașterea Națională. Mărturii, evocări, imagini”, cu prezența autoarei din Basarabia, poeta Eugenia Bulat, membră a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și România.

Evenimentul a fost moderat cu detaliată cunoaștere a problemei basarabene, rămasă nerezolvată la cei peste 30 de ani de la Declarația de Independență, de către prof. dr. Teodor Ardelean. Volumul a fost prezentat de istoricul Viorel Ciubotă, cu luare de cuvânt participând și scriitorul Gheorghe Pârja, autor al unui relevant volum de mărturii personale „Ochii Basarabiei”, editat de Biblioteca „Petre Dulfu”.

Prezentarea de carte a scos la lumină o tendință latentă, care s-a revelat din chiar debutul evenimentului: imperioasa nevoie a fiecărui vorbitor de a comunica celorlalți propriile aduceri-aminte, experiențe, eforturi de a ajuta frații în chiar cei dintâi ani de redeșteptare a Basarabiei. Aducerile-aminte cu atât mai autentice, mai convingătoare, cu cât toți cei trei vorbitori maramureșeni au făcut, cum bine s-a spus, apostolat cultural în provincia românească înstrăinată de Țară. Astfel, dl prof. dr. Teodor Ardelean a povestit publicului despre actele sale concrete întru re-alfabetizarea Basarabiei reînviate: înființarea bibliotecii românești „Transilvania” din Chișinău, camioanele de carte oferite bibliotecilor din Chișinău și nu numai, alte acte concrete de ajutor. „Nu ați fost singuri, noi v-am fost alături!”, a ținut domnia sa să sublinieze.

Fire emotivă, autoarea volumului „Călărașii și Renașterea Națională” a căutat să releve auditoriului, în speță, acea stare de început de ieșire din ceață a Basarabiei prin șansa oferită de perestroika gorbaciovistă, aducând elogiu celor prin jertfa cărora s-a ținut vie românitatea acesteia în cei 50 de ani de prigoană bolșevică. „Critica literară din Basarabia a categorisit volumul «Călărașii» drept prima carte de istorie orală post-89”, a ținut să sublinieze poeta. „S-a spus, de asemenea, că el reflectă Mișcarea de Eliberare Națională dintr-un unghi inedit – dinspre periferie spre centru, revelându-se astfel adâncurile Mișcării. A fost menționat și faptul că această carte reabilitează noțiunea de patriot, or acest cuvânt devenise în ultimul timp unul de ocară”, a completat Eugenia Bulat.

„Este o carte-eveniment”

Istoricul Viorel Ciubotă, din Satu Mare, și-a acoperit cu brio rolul de prezentator al volumului, printr-o pledoarie pe cât de cuprinzătoare, pe atât de laconică și profundă, care merită a fi oferită cititorului nostru în mod plenar: „Este o carte-eveniment, va spune istoricul. Folosindu-se de metodele istoriei orale, autoarea reconstituie cei trei ani glorioși din istoria Basarabiei, 1989-1991, când acest străvechi pământ românesc s-a trezit la viață națională și independentă după lunga epocă de dominație și letargie sovietică. Cartea are 640 pagini și a apărut în condiții grafice impecabile, ilustrată cu 280 de documente, fotografii și alte imagini care-i întregesc veridicitatea și autenticitatea. (...) Autoarea face o incursiune aprofundată atât în trecutul mai îndepărtat, căutând originile aversiunii unei bune părți a populației românești basarabene față de românism și care s-a lăsat sedusă de deșănțata propagandă sovietică, dar și în epoca perestroikăi lui Mihail Gorbaciov care, fără discuție, a constituit un punct extrem de important în procesul de recâștigare a propriei identități pentru multele popoare care locuiau în vastul imperiu sovietic. Prin glasnost’, care a ajuns politică de stat, au apărut dezvăluiri cutremurătoare despre ororile și crimele regimului sovietic care, așa cum spune autoarea, «dorea să facă din noi niște generații de roboți, de oameni-tabula rasa», într-un cuvânt, mancurți (oameni care, în urma unor teribile torturi, își uită trecutul și devin total dependenți de stăpânii lor, termen preluat din proza lui Cinghiz Aitmatov ─ n.n.). M-am întrebat de multe ori cum de au rămas așa de puțini români în Bucovina și în Basarabia, iar răspunsul  l-am primit din cartea doamnei Bulat: ei trebuiesc căutați în Siberia, în zecile de mii de morminte comune sau individuale, răspândite nu numai în Basarabia, ci și pe întreg cuprinsul uriașului și maleficului imperiu sovietic. Fără îndoială că și regimul comunist din România se face vinovat de nenumărate tragedii și crime, dar ele nu se pot compara cu cele suportate de frații noștri din Basarabia, foarte mulți dintre ei trecând prin ororile Gulagurilor sovietice. (...) Implicată profund în Mișcarea de Eliberare Națională, poeta vorbește în cunoștință de cauză, din miezul lucrurilor, despre primele alegeri parțial democratice, marile adunări naționale, zilele puciului comunist de la Moscova, împărțirea pământului, fentată de agrarieni etc., dar și pe o serie de interviuri cu oamenii din zona Călărașilor ─ camarazi de luptă implicați direct în cele mai importante evenimente (...)”, a precizat istoricul Viorel Ciubotă.

Și continuă: „Trebuie remarcat faptul că, încă de la început, Mișcarea de Renaștere Națională a basarabenilor, care începe încă din anii 1986, a fost declanșată și condusă de oamenii de litere din Basarabia, care nu a dus lipsă niciodată de o elită scriitoricească extrem de dezvoltată. Amintim doar câteva nume care pot figura în orice istorie a literaturii române: Ion Vatamanu, Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi, Ion Hadârcă ș.a. (...) Autoarea s-a implicat cu toate puterile în transformările revoluționare prin care trecea Basarabia, câștigându-și respectul și prețuirea oamenilor din zonă și nu numai, fiind primul primar ales în mod democratic în comuna sa de baștină, satul Sadova din raionul Călărași, de unde, la scurt timp după puci, a demisionat din cauza opoziției revanșarde a comuniștilor deveniți și mai înverșunați, și mai sabotori după puciul de la Moscova, dezmembrarea URSS-ului ducând la mari greutăți economice și derutând, în plus, populația. În volum, autoarea va preciza că «din cloaca acestor forțe tenebroase s-a clonat pe la noi, precum matrioșka (păpușa rusească), mutația genetică numită Dodon*, care a umilit în ultimul hal Basarabia pornită pe calea Europei civilizate și a reunirii cu propriul neam, făcând corp comun cu tot străinul, cu tot românofobul, cu tot găgăuțul separatist, în ideea de a ține, într-o formă sau alta, Basarabia în sfera de influență a Rusiei revanșarde, etern militarizate și lacome la înghițit popoare și teritorii străine.» (...)

„Aproximativa independență a Basarabiei a fost spălată cu sânge.”

Vom remarca în volum un număr de 20 de ample mărturii ale participanților la transformările prin care a trecut Moldova în anii 1987-1991, o serie de documente oficiale foarte importante, cum ar fi, de exemplu, Declarația de Independență, curajoasele luări de cuvânt ale deputaților din Moldova la ultimul congres al popoarelor URSS, numele eroilor care și-au pierdut viața în luptele cu separatiștii transnistreni, precum și listele participanților din raionul Călărași la războiul impus Basarabiei de ruși în anul 1992. Aproximativa independență a Basarabiei a fost spălată cu sânge. Despre importanța volumului au vorbit, în cadrul lansărilor din Basarabia, nenumărate personalități. În posesia unora dintre aprecierile enunțate, am intrat prin bunăvoința autoarei și voi prezenta aici doar două, pentru a întregi tabloul intrării în lume a primei cărți de istorie orală din istoria recentă a Basarabiei: «Vorbim despre o carte răvășitoare, o carte uluitoare sub toate aspectele. Ea pune oglinda în fața noastră: cum am fost noi atunci, cu 30, cu 30 și ceva de ani în urmă (...). Cartea Eugeniei Bulat este una a demnității trezite, redeșteptate, a demnității înălțătoare și care ne înalță. Nu cred că a fost și este un alt mod de sărbătorire a celor 30 de ani de Independență, ─ așa cum este ea, cum am votat-o noi, față de imperiul rus, ─ decât această carte». (Ion Hadârcă, scriitor și om politic.)

«Ceea ce a realizat Eugenia Bulat, această istorie, este absolut necesară, este cea care vine să ne pună în lumină adevărata istorie ─ istoria vie ─ pe care ați văzut-o aici și pe ecran, or, așa cum spunea Nicolae Iorga, marea istorie se face pe baza micilor istorii, în baza istoriei satelor, localităților.» (Acad. Mihai Cimpoi).

În final, trebuie să subliniez încă odată că ne aflăm în fața unei cărți deosebit de valoroase, care ar trebui să fie citită de noi toți, doar așa reușind să înțelegem pe adevăratelea nu doar ceea ce a fost, ci și ce se petrece astăzi la răsărit de România și cât de vitală este existența Ucrainei și Moldovei între noi și noul imperiu rus care și-a început din nou marșul de expansiune spre vest”, a conchis Viorel Ciubotă.

Greu e drumul de întoarcere acasă al Basarabiei, vom spune în încheierea relatării noastre. Tocmai de aceea, zi de zi, prin faptele noastre, e bine să ne afirmăm unitatea culturală și geografică. Inclusiv prin astfel de evenimente cognitive și de suflet.

Doina Ferenț