Calamitati si sprituri

Vestea ca romanii afectati de calamitati nu vor mai plati dari la stat m-a umplut de bucurie. Inseamna ca io n-o sa mai platesc niciodata taxe si impozite, pentru ca am fost, sunt si mai mult ca sigur ca voi fi grav afectat de calamitatile reprezentate de fostele, prezenta si viitoarele guvernari ale Romaniei. Cred ca n-ar strica sa-mi si dea statul roman niste bani, macar pentru calamitatile indurate din ’89 incoace. Poate n-ar strica sa fac o cerere in acest sens, ca-n lumea asta nimeni nu-ti da nimic daca nu ceri in prealabil. Cel mai misto e la americani. Alcoolicii fara locuinta din Seattle, spre exemplu, primesc apartamente foarte ieftine si ingrijire medicala gratuita cu o singura conditie: sa dovedeasca ca intr-adevar beau. Nici nu le mai trebuie vreo cerere. E drept ca la ei sistemul asta functioneaza pentru ca sunt mai multi aia care lucreaza in constructii decat aia care beau. La noi, nu cred c-ar functiona treaba asta si nici nu cred ca se pot construi milioane de apartamente pentru toti „consumatorii” de frunte din tara asta. Da’ iarasi ma-ntorc si zic: la noi, trebuie sa ceri. De aia mi-a placut de IPS Bartolomeu care, la ultimul Sinod mitropolitan tinut la Manastirea Nicula, a amenintat ca Biserica Ortodoxa Romana se va implica in politica daca nu i dau fostele proprietati greco-catolice. Gandindu-ma la calamitatile astea de guvernari romanesti, n-am priceput cu cine dracu’ vrea sa se alieze Bartolomeu, ca nu-s de nici o treaba nici unii, nici altii. Ca roman, atunci cand votezi un partid, sperand la o guvernare mai buna, esti oarecum in situatia lui Saddam Hussein, care a afirmat ca decat sa-l spanzure, mai bine sa-l impuste... Daca eram in America, Bartolomeu putea rezolva problema mai simplu: ii lamurea pe toti preotii ortodocsi si pe toti calugarii de aceeasi confesiune ca trebuie sa faca un efort comun si se puneau pe sprituri. Dupa aia, in fata unei comisii autorizate, demonstrau ca intr-adevar se dedau la degustari aprofundate din sangele Domnului, dupa care autoritatile in drept le dadeau proprietatile revendicate. Situatia se putea complica numai daca se puneau si greco-catolicii pe baut, da’ pana la urma, era o veselie nationala fara precedent. Niste specialisti in degustari ziceau ca vinul romanesc merge cu aspirina. Poate merge si cu anafora... Ioan Botis ibotis@gazetademaramures.ro