Ca magarul lui Buridan…

Alexandru Bondrea, ca magarul lui Buridan, isi roteste cu „inteligenta” privirea intre capita de fan menita a-i astampara foamea (a se citi: respectarea legii) si ciubarul cu apa care i-ar putea ostoi setea (a se citi: plata unor polite), nehotarandu-se asupra prioritatii. O precizare pentru cine nu stie de unde sa-l ia pe acest personaj ilustru-necunoscut. Este „unsul” PSD-ului la carma Agentiei Judetene pentru Ocuparea Fortei de Munca Maramures (AJOFM), dezertor politic din interes personal in Partidul Conservator, care are in responsabilitate institutia pe care inca o conduce. Spre dezastru. Nu (in)activitatea lui Bondrea este subiectul acestei scrieri, ci reactia generata de incapatanarea cu care am contabilizat cea de-a 3.870-a oara cand directorul unei institutii PUBLICE, platit din bani PUBLICI, ne obstructioneaza accesul la informatii de interes PUBLIC. Cea mai rationala explicatie pentru neconvocarea publicatiei noastre la conferintele de presa consta in lipsa limbilor de catifea din articolele in care GAZETA analizeaza activitatea sefului somerilor. Evitarea lui Bondrea de a respecta legea, nici macar smechereasca, ridica serioase semne de intrebare asupra capacitatii sale de a rationa si reactiona diplomatic, calitati pe care le credeam pana acum obligatorii pentru un sustinut de conservatori. Ascuns dupa, mai nou, doi purtatori de cuvant, directorul Bondrea a reusit o (contra)performanta a transparentei si comunicarii. Va fi primul director al unei institutii publice pe care GAZETA il da in judecata, in nume personal (nu dorim ca daunele sa fie suportate din banii contribuabililor), pentru obstructionarea repetata a accesului la informatii de interes public. In ragazul (scurt) pe care i-l acordam, pentru angajarea unui avocat, ii reamintesc directorului Bondrea deznodamantul magarului lui Buridan. A murit si de sete, si de foame. Nehotarat. Pentru ca cea mai exacta definitie a mediocrului e tautologica: mediocrul e mediocru! Magarul lui Buridan, inventat de Gunter de Bruyn sa moara de foame si de sete intre capita de fan si ciubarul cu apa, nu era un hamletian, un dilematic, ci pur si simplu un magar. Catalin VISCHI catalin@gazetademaramures.ro