Că doar Pintea n-o murit, numa un pic s-o hodinit!

În perioada imediat următoare se va lansa o carte cu Pintea Viteazul în mai multe locaţii. Este vorba de un roman scris în 1960 de către un scriitor basarabean – Tudor Mihail. Cartea a fost tipărită iniţial în 1962, în 30 de mii de exemplare, şi a fost citită de generaţiile dinaintea noastră. Romanul care s-a reeditat a fost de mare succes, pentru că prezintă povestea neromanţată a haiducului Grigore Pintea, născut în 1670, în Măgoaja.

 

 

S-a reeditat cartea lui Tudor Mihail „Pintea Viteazul – Oşteanul de la Baia”, cu o prefaţă scrisă de dr. Nicoară Mihali. „Era necesară această apariţie editorială pentru a nu fi uitat de istorie nici Pintea Viteazul, dar nici autorul cărţii. Pentru a scrie această carte, Tudor Mihail a făcut o cercetare foarte serioasă şi profundă, pentru că înainte de toate, Pintea Viteazul avea o ţinută de domn. Avea în permanenţă un soldat lângă el, care îi purta o manta şi îi purta sabia, iar când cobora de pe cal şi intra să discute cu autorităţile vremii, avea o ţinută de domn. Autorul cărţii a fost în Maramureş, a cercetat în Arhivele Statului de la Viena, a fost în Arhivele Statului de la Satu Mare, de la Baia Mare şi de la Budapesta, de unde a strâns date extrem de importante despre haiducul Pintea”, spune dr. Nicoară Mihali.

 

Ce trebuie să ştie lumea despre Pintea, pentru că se ştie prea puţin? „El a controlat timp de 10 ani toate drumurile comerciale ale Transilvaniei. A stat de vorbă cu autorităţile vremii, a audiat cursuri de drept la Viena şi a fost absolvent al Colegiului de la Aiud, echivalentul liceului de astăzi - deci era un intelectual. Ca toate personajele medievale, şi el a reuşit să urce în înalta societate şi cu ajutorul femeilor. A existat chiar şi un proces pe parcursul a doi ani, din care Pintea scapă basma curată.

 

În documentele şi declaraţiile martorilor, şi în mod special ale femeilor, se spune ceva deosebit de frumos: că femeile care l-au văzut o singură dată, un bărbat de aproape doi metri, cu o ţinută de domn, nu l-au putut uita niciodată. Deci, acest personaj este inedit şi prin faptul că puţini ştiu că „jaful” pe care l-a făcut în localitatea care se numeşte astăzi George Coşbuc, cu aproape 300 de haiduci pe care i-a condus şi i-a controlat, au urmărit de la Sighetu Marmaţiei în 10 iulie 1669 un convoi numeros de comercianţi ai lui Constantin Brâncoveanu, şi după ce le-au luat mărfurile aduse din Polonia şi Galiţia, a împărţit prada respectivă în localitatea Larga, la poalele Munţilor Ţibleşului. Când s-a tras linie, această lovitură a însemnat pentru visteria lui Brâncoveanu 80 de mii de florini renani. Suma era imensă, pentru că toată Transilvania plătea Imperiului Austriac 120 de mii de florini renani”, explică Mihali.

 

Pintea Viteazul a devenit popular pentru că împărţea prada săracilor. El a reuşit să-şi adune oameni datorită măiestriei în arta militară şi diplomaţiei de care a dat dovadă. „El a controlat minele de la Baia Mare, Cavnic şi împrejurimi. Era un fel de demnitar trimis de austrieci ca să controleze minele, şi el era cel care pe de o parte lucra pentru austrieci, dar era şi haiduc. Istoria merge mai departe şi îl scoate şi a fi primul dublu-spion  al Imperiului Austriac. Un asemenea personaj nu are cum să nu rămână în istoria Transilvaniei. A trăit 33 de ani şi a activat în spaţiul Transilvaniei timp de 10 ani, între 1693 şi până în 1703, când este împuşcat în zona Turnul Măcelarilor cum se numeşte astăzi zona din Baia Mare”, spune Nicoară Mihali.

 

Cartea lui Tudor Mihail surprinde şi preocupările lui Pintea Viteazul pentru zbor. „Pintea Viteazul apare în enciclopediile lumii şi este considerat unul dintre primii inţiatori ai aviaţiei, şi inventatorul primului planor. Deşi unii contestă această calitate a haiducului Grigore Pintea, dar n-au ce să facă pentru că enciclopediile îl includ la istoria aviaţiei şi pe valahul Grigore Pintea, ca fiind inventatorul unui aparat de zbor.

 

Legenda lui Pintea Viteazul s-a perpetuat în timp şi aproape 300 de ani după moartea lui apar oameni care-şi dau numele de Grigore Pintea.

Ultimul Grigore Pintea încă era haiduc prin Munţii Maramureşului după Primul Război Mondial, zona Breb. S-au păstrat trei cămăşi de zale despre care se spune că ar fi fost purtate de Pintea Viteazul: una este la Muzeul de Istorie de la Baia Mare, una a fost la Chiuzbaia, dar a dispărut şi una este în Biserica de la Budeşti. Toate sunt autentice, dar este posibil să nu fi fost toate purtate de primul Pintea Viteazul, pentru că după cum este descris, el ar fi trebuit să aibă o cămaşă de zale foarte mare”, explică Mihali.

 

Cartea lui Tudor Mihail a reuşit să creeze un personaj nemuritor pe care l-a legat de Baia Mare. „Altfel spus, Pintea Viteazul este un fel de Robin Hood, iar povestea lui ar putea fi exloatată mult mai bine. Pentru că există şi locuri în zona noastră care îi poartă numele: Şatra lui Pintea, Şura lui Pintea, Fântâna lui Pintea. Acest personaj a rezistat în timp pentru că s-a menţinut în cultura populară şi s-au creat enorm de multe legende şi cântece despre el. Există chiar şi o piesă de teatru popular care s-a jucat la Borşa şi la Budeşti despre Banda lui Pintea Viteazul.

Poporul român i-a dat o mare importanţă acestui om pentru că el a apărut exact în momentul în care austriecii puneau mâna pe Transilvania şi pe Maramureş, iar oamenii şi-au dat seama că va fi foarte greu să schimbe jugul de lemn în care trăgeau cu ungurii, cu jugul de fier al austriecilor. Şi-au dat seama imediat că austiecii vor impune disciplină, severitate şi control financiar, iar Pintea Viteazul a fost într-adevăr pentru oamenii de rând un colac de salvare. Imaginea lui trebuie să dăinuiască în timp, ca un simbol de tărie autentic românesc, iar noi suntem obligaţi să facem tot posibilul pentru asta”, spune dr. Nicoară Mihali.

 

 

„Această carte este de fapt doar un mobil ca să trezească în conştiinţa oamenilor dorinţa de a i se ridica o statuie lui Pintea Viteazul, pe mărimea faptelor sale istorice. Un om din Bistriţa, care provine din Târlişua, Beni Cocean, a descoperit că un strămoş al său a fost ortacul lui Pintea Viteazul şi atunci s-a implicat în publicarea acestei cărţi, care să fie oferită unor oameni care să susţină ideea realizării unei statui de vreo 17 metri din bronz, care să-l întruchipeze pe Pintea Viteazul călare şi cu sabia în mână, ca un eliberator. S-a mers până acolo că s-a discutat şi cu actorul Florin Piersic să pozeze pentru viitoarea statuie a haiducului Grigore Pintea, pentru că şi fizionomia, dar şi ţinuta lui Florin Piersic ar duce şi ar avea o asemănare incredibilă cu Grigore Pintea.

Mai ales că în toată viaţa lui de actor, Florin Piersic s-a raportat că unul dintre cele mai frumoase roluri ale vieţii lui a fost cel care a dat viaţă haiducului Grigore Pintea. Şi de aceea, statuia aceasta va fi singura statuie din România, până în momentul de faţă, care se va mişca. Statuia va fi lucrarea sculptorului Marcel Stanciu. Omul care strânge vreo două miliarde lei vechi să se facă statuia, a găsit deja şi a cumpărat un sistem de roţi dinţate care să se mişte sub statuie, şi la un semnal acustic, statuia să se rotească dintr-o parte în alta. Statuia va fi aşezată pe Dealul Şpanului, unde era drumul haiducilor lui Grigore Pintea, la poalele Munţilor Ţibleş, între Suciu de Sus şi localitatea Târlişua, între judeţul Maramureş şi judeţul Bistriţa. Cartea a fost lansată la Groşii Ţibleşului de Lăsatul Secului, şi urmează să fie lansată şi în Baia Mare, Măgoaja, Bistriţa, Târlişua şi chiar în Satu Mare şi Oradea”.

Dr. Nicoară Mihali

 

 

„Poporul român i-a dat o mare importanţă acestui om pentru că el a apărut exact în momentul în care austriecii puneau mâna pe Transilvania şi pe Maramureş, iar oamenii şi-au dat seama că va fi foarte greu să schimbe jugul de lemn în care trăgeau cu ungurii, cu jugul de fier al austriecilor. Şi-au dat seama imediat că austriecii vor impune disciplină, severitate şi control financiar, iar Pintea Viteazul a fost într-adevăr pentru oamenii de rând un colac de salvare. Imaginea lui trebuie să dăinuiască în timp, ca un simbol de tărie autentic românesc, iar noi suntem obligaţi să facem tot posibilul pentru asta”.

Dr. Nicoară Mihali