Bursa vorbelor : Nu mai vreau mosi!

Ma simt terorizata, in ultima vreme, de anumite reminiscente ale Craciunului. Psihicul meu – si asa, labil – are de suferit la modul serios de pe urma privelistii de groaza oferite de multitudinea de mosi spanzurati, in cele mai pesimiste pozitii, prin balcoanele si terasele caselor si blocurilor. Din tot Maramuresul! Spun Maramures, pentru ca am prins ceva delegatii prin judet zilele trecute, ocazii cu care am contabilizat un numar de peste 200 de astfel de „aratari”. Puteam si mai mult, da’ mi se facuse, la un moment dat, lehamite. Pe de alta parte, traiesc cu convingerea ca mania mosilor a cuprins, oricum, intreaga Romanie. Nu mai avem scapare! Ideea era, in sine, chiar buna. Ar fi ramas la fel, daca ansamblul format din mos, sacul din spinarea-i si scara pe care acesta urca ar fi fost unul armonios. Dar burta mosilor s-a transformat, in cele mai dese cazuri, intr-un fel de hernie (nu, nu de disc…); bietii de ei, presupunandu-se din start ca sunt batrani, nu tare mai aveau putere in maini si s-au desprins de scarile care-i duceau inspre fericirea micutilor locatari si asa mai departe. Mi-a fost dat, astfel, sa vad imagini desprinse, parca, dintr-un film de groaza: mosi spanzurati, ad literam, de gat, atarnand gratios in bataia vantului, altii, de cate-un picior... Sumbre picaturi de nefericire ale magiei Craciunului. Mai am o dilema: de regula, exista un singur mos, nu? De unde pana unde au aparut mosii care umbla in haita? Ori nu exista suficiente balcoane? Daca nu e un singur mos mai mare, atunci se catara cate 3-5. Mai mici, ce-i drept... Atentie! Unele magazine mai au pe stoc, la reducere, asemenea mosi. Acum e momentul sa ne completam arsenalul pentru Craciunul 2009! Monika KRAJNIK monika@gazetademaramures.ro