Bursa vorbelor: Floare de criza

Am o criza. De timp, de bani, de idei, de sanatate, de orice ar putea fi util pe timp de criza. As da-o cuiva, dar am observat ca toti au cate una. Exista o adevarata inflatie de crize! Cand omul nu are bani suficienti, se ingrijoreaza, devine stresat si nervos. Cand n-are timp, devine grabit. Cand ii lipsesc ideile, se blocheaza. Ingrijorati, stresati, nervosi, grabiti, blocati, oamenii loviti de criza devin aproape crizati! M-as criza si eu, dar – cum spuneam – n-am timp. Nu am incotro, trebuie sa-mi pastrez calmul, echilibrul destul de precar. Ar fi aiurea sa cad dintr-o extrema in alta. De-as avea suficienti bani, as cumpara toata criza din lume, as ingropa-o in pamant si in locul ei as face cumva sa rasara o… crizantema. Cu ideile nu stau rau, cel putin nu atunci cand dorm. Visez mereu o lume frumos crizata, insa cand ma trezesc, dau nas in nas cu originalul. Ma irita ca simt cum ma ingrijorez din acest motiv. La urma urmei, poate ca criza asta exista doar in subconstientul nostru. Ori in inconstienta noastra. Bat campii, stiu. Si nu fac asta doar din nevoia de a umple spatiul cu caractere (am noroc ca sefu’ e de treaba uneori si nu ma urecheaza pe motiv de absenta prelungita de la locul de munca – in fond, si asta se intampla tot din cauza unor crize…). Am nevoie urgenta de o concluzie. Linistitoare. Vor trece si crizele. Reale sau imaginare. Viata va contura, intr-un final, concluzia pe care o caut. Crizantemele nu-mi plac oricum Minika Krajnik monika@gazetademaramures.ro