Bursa vorbelor: Fara titlu

Voiam sa scriu, de data asta, despre niste tavane (si despre rolul lor, de netagaduit, in diverse sustineri...). Pe urma, m-a pocnit revelatia: implinim sase ani! N-ai cum face un numar de ziar „mai special”, fata de alte numere. Fiecare e unic, in felul sau. Si, mereu, diferit, proaspat, nou. Nu suntem nici la Oscar, sa tot multumim in stanga si in dreapta. Existam. Si pur, si simplu. Si pur si simplu... Cu oboseala, stres, nervi, cearcane, fum de tigara si aburi de cafea, emotii, bucurii, neajunsuri, dureri de tot felul. Nu de mult, cineva m-a intrebat de ce nu plec. N-as putea. Pentru ca, „uneori”, sefu’-i de treaba, pentru ca nu m-am certat de mult cu Dora, pentru ca ma cert cu Ada mai tot timpul (dar uita totul, daca-i pregatesc cafeaua cum ii place), pentru ca, mai nou, exista si Cami, alt suflet frumos, pentru ca nu am apucat, inca, sa-l cunosc suficient pe Luca, pentru ca Tata Vaidis ma duce unde vreau (daca exista, desigur, „benzinuca”), pentru ca Nelupop si Ginguta (si nu altfel! Adica, nu Ganguta ori Ganguta) au format o coalitie pe care trebuie musai sa o dizolv, pentru ca Lia e acelasi suflet drag pe care mi l-am apropiat acum 2 ani si jumatate, pentru ca Ioana ma face in continuare sa plang, prin felul ei „ciudat” de a scrie (glumesc, stie ca-i sunt fanul ungur numaru’ 1), pentru ca Mircea-i neinfricat si cu el ma pot ciondani in voie, pentru ca la Doina dorm cel mai bine, mai ales joi, pentru ca Flo e mereu impaciuitor, pentru ca George-i fratele lu’ Ginguta (si nu altfel!), pentru ca Puiu zice ca facem „o echipa buna”, pentru ca Marius duce echipa acolo unde trebuie, pentru ca Botis se mira „exemplar” si pentru ca Andrei sare-n ajutor de cate ori e nevoie. Am pomenit doar 16 motive. Dar sunt mult mai multe. A, mai e unul. Poate, cel mai important: cei care ne cumpara in fiecare saptamana... Monika KRAJNIK monika@gazetademaramures.ro