Bursa vorbelor: Doza optima pentru a supravietui

M-am intrebat de multe ori ce inseamna durerea pura. Am cautat zadarnic definitia acesteia. Durerea ce nu isi gaseste leacul nici pe la usile medicilor, nici in descantece ori leacuri babesti. Pentru chinurile fizice, Algocaminul a aparut inca din 1968… As vrea sa se inventeze o pastila care sa aline celelalte dureri. Pe unii, ii doare sufletul. Pe altii, in cot. Si unii, si altii se pitesc dupa masti, isi ascund in diverse moduri grimasele provocate de durere. Si merg mai departe. Incotro? Candva, imi scosesem alocatia pe mai multe luni si cumparasem lalele. Mergeam pe strada si le imparteam oamenilor. Zambetele a mirare imi alinau mie, in primul rand, durerea (cea a pierderii unui parinte, cea a neputintei in fata zbaterilor celor dragi din jurul meu, cea a constientizarii pasilor nesiguri in viitor) – am catalogat, in cele din urma, gestul ca fiind unul egoist, m-am rusinat si am intrat si eu in rand cu lumea: mi-am confectionat o masca si am purtat-o an dupa an. Acum, imi voi scoate alocatia pe o viata si voi comanda „pastile de luat durerea sufletului cu mana”… Pastile care se elibereaza fara reteta, nu provoaca efecte secundare si nu interactioneaza cu alte medicamente. „Pentru orice fel de nelamuriri”, consultati-va prospectul sau Dumnezeul! In caz de dependenta, nu va faceti griji! Produsul trebuie ca este unul natural, nu contine excipienti fara rost… Compozitia comprimatelor? Curaj de a avea incredere, putere de a merge mai departe, de a regasi valorile morale dezintegrate si mutilate in timp, o farama de speranta, familia alaturi, prieteni de nadejde si un „maine” ceva mai curat, mai ordonat si mai pretios, plantat adanc in suflete. Monika KRAJNIK monika@gazetademaramures.ro