Bursa vorbelor : Dilema mea

Exista zicala: „Cine n-are un batran sa-si cumpere”. Foarte de acord cu asta. Inveti multe de la cei ce au trecut deja prin viata, care au lasat urmasi, care au sadit un pom, au ridicat o casa, care au trait zile grele, renuntand la multe si facand sacrificii pentru a avea grija, demn, de familie. Mi se intampla, insa, chestii ciudate in ultima vreme, care ma fac sa privesc si altfel lucrurile. Departe de mine intentia de a generaliza. Dar nu pricep de ce unii, avand in spate ceva mai multi ani decat mine, de exemplu, cauta, parca cu orice pret, sa atraga atentia asupra-le altfel decat ar trebui. Voi fi acuzata ca sunt rautacioasa, stiu. Dar ma apuca nervii atunci cand vad, la primele ore ale diminetii, batranei plictisiti care, in autobuze, se uita chioras la cate-o mana de om, cu cate-un ghiozdan imens in spinare si somnul pe pleoape, doar pentru faptul ca nu le cedeaza locul. Micutii au un scop precis: trebuie sa ajunga la scoala, sa isi faca datoria. Varstnicii ar putea merge, de exemplu, la cumparaturi si mai tarziu. Nu lipsesc, evident, nici comentariile. Iar cei mici nu pricep o iota din acuzele ce li se aduc. Pe la usile cabinetelor medicale, se intampla la fel. Zilele trecute, am ajuns chiar eu la o astfel de usa. Chiar aveam o urgenta. Incercand sa-mi fac loc, am fost atacata, de-a dreptul, de cativa batranei carora, in mod normal, as fi putut sa le sarut mana si sa le multumesc ca nu abandoneaza lupta cu viata, si asa grea. Mi-au spus, sec, ca ei nu-s bolnavi, dar s-au gandit sa vina la un control si sa fac bine sa stau la coada, ca-s tanara. N-am mai zis nimic. Ba, m-am simtit chiar vinovata ca am gandit urat la adresa lor. In fond, e dreptul lor sa ceara si sa capete atentie. Dar de ce asa? Monika KRAJNIK monika@gazetademaramures.ro