Bursa vorbelor: DA-mi primavara ‘napoi!

Si zilele senine… Daca am ajuns sa citez dintr-o „celebra”, candva, trupa autohtona de muzica usoara, inseamna ca am o problema. Am chiar mai multe probleme. Dar nu va mint! Mi-e sincer dor de o primavara cum am trait multe, pana acum. Nu mai am chef de ninsori intarziate, de frig neasteptat, de ganduri inghetate, de iarba care a obosit sa mai rasara. Nu mai vreau nori intunecati, de pesimism, planand deasupra capului meu. Intotdeauna, am dat crezare vorbei din popor: „Toate se intampla cu un rost, pe pamantu’ asta”. Admir talentul celor care stiu sa ia din toate relele farama de „bun”. Peste Deal, e o alta lume. Stiu ca am mai spus asta… Oameni primitori, simpli, care au stiut sa-si pastreze cu sfintenie traditiile si mandria, care se bucura de fiecare rasarit de soare si-si incep ziua cu un „Doamne, ajuta!”, cu munca multa si cu certitudinea bucuriilor marunte. Oameni care nu se lasa doborati de nimeni si nimic, pentru care ideea de a strange dusmanie-n suflet nu exista, oameni care-si cresc cu daruire coconii, stiind ca, peste ani, vor deveni si ei, la randul lor, parinti… Oameni care nu se plang, care nu-si striga lumii durerile si care gasesc in sinea lor puterea de a merge, intotdeauna, mai departe. Ciclicitatea asta ma face mereu sa sterg din mine tot ce e murdar, lipsit de speranta si gri si sa cred, cu incapatanare, intr-o lume mai buna, in care parintii nu vor mai deveni calaii propriilor copii, in care nu se vor vinde, de exemplu, organe la kilogram, in care traiul va redeveni suportabil, iar increderea, reala. Si mai stiu ca avem nevoie de rabdare. Odata venita primavara in sufletele noastre obosite, se pot schimba multe! In bine… Monika KRAJNIK monika@gazetademaramures.ro